V-ați întrebat, vreodată, cum arată mierea privită de aproape, de foarte aproape, sub microscop? Oamenii de știință care analizează mierea din punct de vedere al originii botanice, (fac analize melisopalinologice, cum se numesc în termen de specialitate), pot spune cu precizie ce anume conține o mostră de miere, ce fel de flori au vizitat albinele pentru a le culege nectarul, ba chiar din ce zonă geografică provine. Mierea poartă amprenta florii din care a fost culeasă, prin intermediul polenului care se regăsește în compoziția sa.
Mierea este un aliment utilizat în aproape toată lumea, de mii de ani. Este un lichid dulce, cu o vâscozitate variabilă, produs de albine pentru a se hrăni. Se crede că a fost utilizată pentru prima dată în ritualuri religioase, însă, ulterior, a început să fie folosită și în alimentație, în cosmetică și în medicina naturistă.
Anual, la nivel mondial sunt produse peste 1,5 milioane de tone de miere de albine (1,78 milioane de tone in 2016). Cei mai mari producători de miere sunt China, Turcia și Statele Unite ale Americii. România se afla printre primii producători de miere de albine la nivelul Uniunii Europene. Paradoxal, deși producem o cantitate însemnată de miere, nu suntem și mari consumatori ai acestui produs. Consumul de miere în România este de 500-600 de grame pe locuitor anual, de trei ori mai mic decât media europeană.
Există mai multe sorturi de miere, în funcție de florile din care au recoltat albinele nectarul. De exemplu, există miere de tei, miere de mană, de salcâm, de floarea soarelui sau polifloră etc.
La Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, cercetătorii fac analize inclusiv pe mostre de miere trimise din toate colțurile lumii, pentru a stabili originea botanică a acestui produs apicol. La un astfel de proiect lucrează dr. ing. Rodica Mărgăoan. ”Realizez analize melisopalinologice, care reprezintă identificarea originii botanice și geografice a mierii recoltate de albine. La microscop se pot identifica plantele pe care albina le-a vizitat pentru a face miere”, explică cercetătorul clujean.
Rodica Mărgăoan spune că mierea este, de fapt, foarte diversă. Pe lângă felurile de miere produse, de obicei, în România, există, în lume, o varietate mult mai mare, având în vedere flora pe etajele sau pe zonele climatice.
Există miere de citrice, eucalipt, castan (multă mierea de castan se găsește în Franța și în Belgia), trifoi, zmeur, rhododendron, păpădie, hrișcă, iarbă neagră etc, explică Rodica Mărgăoan.
“Mierea este aleasă pentru consum în funcție de preferințele fiecăruia. Exact cum îți place să alegi un vin bun, tot așa se alege și o miere de calitate. Unora le place mierea care are un anumit gust, textură, culoare, parfum și o anumită aromă.
La miere, în afară de analiza de identificare a originii botanice, se poate realiza și o analiză senzorială. Sunt specialiști în analiză senzorială care după ce degustă mierea, își dau seama de buchetul floral, asemănător cu degustarea vinurilor”, mai spune dr. ing. Rodica Mărgăoan.
Dacă vorbim de culoarea unei mieri, ea este influențată atât de conținutul în substanțe active (compuși polifenolici), cât și de conținutul în polen și minerale. “Cele închise la culoare sunt cu un conținut mai ridicat în compuși polifenolici sau, chiar în minerale. Depinde de ce fel de miere este! Ca de exemplu, mierea de mană are un conținut mai ridicat de minerale, iar mierea de castan sau hrișcă sunt închise la culoare datorită compușilor polifenolici prezenți în nectarul cules de albine, dar și a conținutului ridicat de polen. Aceste tipuri de miere au un conținut mai mare în compuși polifenolici, implicit prezintă o activitate antioxidantă mai puternică”, mai spune dr. ing Rodica Mărgăoan.
Analizele melisopalinologice se realizează, de obicei, la cererea apicultorului pentru a reuși să eticheteze corect produsul destinat comercializării. ”Există laboratoare care se ocupă cu analiza mierii românești. Nu știu dacă sunt la noi în țară și laboratoare care se ocupă de mierea provenită din străinătate. Deoarece, noi lucrăm după un STAS, cu ajutorul căruia se identifică cinci sorturi de miere, mai exact SR 784-2, “Cerințe de calitate la comercializare” unde este specificată cantitatea de polen pe care trebuie sa o conțină proba de miere pentru a putea fi încadrată la sorturile: salcâm, tei, zmeură, floarea soarelui și izmă. Pentru mierea de mană concludentă este o analiză a conductivității electrice. Celelalte tipuri de miere se încadrează la sortul miere polifloră. Cerințele la nivel internațional sunt diferite. Străinii au nevoie de identificarea, dacă se poate, a tot ceea ce există în mierea pe care o aduc la analiză. Dacă aduc la analiză o miere polifloră nu se mulțumesc ca pe buletinul de analiză să apară scris doar miere polifloră, vor încerca să identifice cât mai multe specii botanice prezente în eșantionul pregătit pentru a fi studiat microscopic. De multe ori se trece de 15 specii de plante care stau la baza originii botanice la o proba de miere polifloră”, mai explică specialitul USAMV Cluj.
Analiza melisopalinologică arată atât originea botanică, cât și originea geografică a probei de miere analizată. Un exemplu perfect ar fi originea geografică a mierii de salcâm. Proveniența din diferite zone a acestui sort de miere: E Europei, N Italiei sau China, este determinată printr-o evaluare a tuturor speciilor botanice care însoțesc polenul de salcâm, deoarece unele plante sunt specifice doar anumitor zone geografice. Tot așa se identifică originea geografică a mierii de eucalipt și citrice. Specialiștii italienii au analizat cel mai mult tipurile de miere pe zonele geografice ale țării. Ei au publicat un ghid de analize melisopalinologice pentru Italia, în care sunt trecute speciile de plante care sunt regasite în miere, pe zone geografice.
Practic, specialiștii în analiza melisopalinologică identifică polenul, care are diferite forme de la o specie de plante la alta.
“Este efectiv ca o amprentă. Când identifici originea botanică a polenului printr-o examinare la microscop, se realizează legătura directă între forma grăunciorului de polen și floarea de la care provine. Ajungi la un moment dat, după multe identificări ca atunci când privești o floare, să te gândești la polenul și forma acestuia văzută la microscop. Este ceva uimitor!”, a mai spus dr. ing. Rodica Mărgăoan.
