De câteva mii de ani, aceste insecte sunt la modă. Motivul? Ele furnizează materia primă pentru cea mai fină țesătură: mătasea. Doar că viermii de mătase nu mai sunt crescuți pe scară largă, așa cum se întâmpla cu mai multe decenii în urmă. La Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, un grup de cercetători și-a asumat misiunea de salva viermii de mătase, iar disciplina care se ocupă cu viermii de mătase se numește sericicultură. Aici funcționează Centrul Global de Cercetări Avansate în Sericicultură și Promovarea Producției de Mătase.
Sericicultura, în România, a pierdut teren în ultimul timp. O spun chiar cercetătorii care se ocupă de acest domeniu. Cu toate acestea, la Cluj, oamenii de știință încearcă să mențină în viață genofondul viermilor de mătase. Aici funcționează de câțiva ani buni Centrul Global de Cercetări Avansate în Sericicultură și Promovarea Producției de Mătase, care este recunoscut de către Comisia Sericicolă Internațională. Acest centru păstrează și menține genofondul a peste 50 de rase de viermi de mătase. O parte sunt viermi autohtoni, creați și ameliorați sau ambientați în România, iar o parte sunt din alte țări cum ar fi Bulgaria, Japonia, Thailanda sau Italia.
Cercetătorii se ocupă, în principal, de creșterea viermilor de mătase și de obținerea de sămânță. În sericicultură, sămânța este oul viermelui de mătase. Este o specie care se crește relativ ușor, cu resurse nutritive mici: frunza de dud. Aici, însă apare o altă provocare: în România și frunza de dud este pe cale de dispariție.
spune dr. ing. Adela Ramona Moise, de la Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii, din cadrul USAMV Cluj.
Ciclul de viață al insectei începe în stadiul de ou. În general, rasele autohtone produc o singură generație pe an, dar pot fi crescute și serii succesive. Dacă sunt menținute în anumite condiții de temperatură și umiditate, se pot realiza și două-trei serii pe an.
Viermele de mătase poate să rămână până la 6-9 luni în stadiul de ou, dacă ouăle sunt păstrate în frigider. Puse în incubator, la 24-26 de grade Celsius, ouăle devin larve. Stadiul larvar are cinci vârste și patru somnuri. La sfârșitul fiecărei vârste, viermii de mătase năpârlesc: își schimbă tegumentul. După ce năpârlesc, își măresc volumul. După 30 - 35 de zile, cât rămân în stadiul larvar, ei încep să îngogoșeze, adică încep să producă firul de mătase, cu care se înconjoară, într-un cocon, iar larva se transformă, în interiorul gogoșilor, în crisalidă.
Devidat de pe gogoașă, firul de mătase poate să atingă 800, la unele rase chiar 1.000 de metri lungime. Firul este extraordinar de subțire, dar este un fir foarte rezistent. Există doar o singură specie de păianjen care are un fir mai puternic decât cel al viermelui de mătase.
După ce gogoașa este țesută trei zile și trei nopți, ca în povești, crisalida dinăuntru se transformă în fluture. Fluturele viermelui de mătase este, practic, adultul. Ei sunt singurii apți de reproducție.
Cei care doresc să afle mai multe informații despre creșterea viermilor de mătase și despre posibilitatea de a obține ouă din care să crească acești viermi de mătase pot apela la Disciplina de Sericicultură din Facultatea de Zootehnologie și Biotehnologii din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterniară din Cluj-Napoca, pe adresa: [email protected]
