Florin Andrei și Constantin Buzea sunt doi tineri medici veterinari din comuna C. A. Rosetti, din Județul Buzău. Doi tineri născuți la țară, școliți la București, care au revenit în localitatea natală pentru a continua munca familiei în agricultură. Ambii au luat fonduri europene nerambursabile, ambii s-au lovit de aceleași probleme: birocrația și lipsa forței de muncă.
Florin Andrei are 37 de ani. Își amintește cu nostalgie de anii petrecuți la București, unde a absolvit, la începutul anilor 2000, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară. Nu îi pare rău că a renunțat la traiul urban din Capitală pentru a reveni în satul natal Vizireni, din județul Buzău, pentru a continua munca părinților.
A început cu câteva vite. Acum are 65 de bovine și câteva sute de ovine și păsări. Cultivă și 80 hectare de pământ pe care crește în principal lucernă și ovăz pentru animale. Își amintește cu plăcere de anul 2012, când a fost printre primii din satul său care au luat bani europeni: 25.000 de euro pe măsura care îi susține pe tinerii fermieri de până în 40 de ani.
A doua experiență, însă, l-a dezamăgit. Îl nemulțumesc birocrația și slaba pregătire a funcționarilor AFIR: ”În 2017, am depus un proiect pentru modernizarea exploatației, submăsura 4.1, prin achiziționarea de utilaje. Totul a fost în regulă la început inclusiv vizita în teren, iar proiectul a fost acceptat de AFIR. Însă în urma evaluării, cam la o lună distanță, proiectul mi-a fost respins pe motiv că groapa betonată pentru dejecțiile animalelor – care trecuse cu succes de inspecția din teren - nu este conformă. Sunt obtuzi și slabi pregătiți. Toată lumea îmi spune că, dacă i-aș da în judecată, aș câștiga.”
Florin Andrei mărturisește că, dacă legislația și pregătirea funcționarilor AFIR nu se vor schimba, cu greu își va mai găsi curaj să acceseze fonduri europene. ”Și consultanții sunt foarte slab pregătiți, mai spune Florin, nu se bagă pe zootehnie, ci doar pe utilaje pentru că e mai simplu. Am găsit un consultant tocmai la Alexandria, la Buzău nu a vrut să mă ajute nimeni. În plus, mai e și problema lipsei forței de muncă. Oamenii pur și simplu nu vor să muncească”.
”Vrem să muncim, nu să plimbăm hârtii”
Câteva case mai sus, spre centrul satului, locuiește Constantin Buzea. Și el medic veterinar, și el școlit la București, și el reîntors în satul natal pentru a continua munca părinților. Constantin a luat la rându-i fonduri europene pe tânărul fermier: 40.000 de euro. La modernizare, având în vedere experienţa prietenului Florin Andrei, a luat bani direct prin credit de la bancă. I se pare mai simplu: ”nu mai sunt atât de multe controale ulterioare”, spune Constantin, care recunoaște totuși că merită efortul implicat de accesarea fondurilor europene pentru simplul fapt că banii sunt nerambursabili.
”Cu primul proiect pe tânărul fermier a fost ușor. Am urmat instrucțiunile, am făcut ce am spus în proiect, ba chiar mai mult, și am primit peste 40.000 de euro. Am plecat la drum cu 50 de bovine pe care mi le-a dat tata și am ajuns destul de rapid la 90. Am cumpărat și mult pământ: de la 6 hectare am ajuns la 21. Am făcut tot ce am făcut ca să nu se piardă munca părinților. Totuși, birocrația pur și simplu îți mănâncă timp. Iar noi vrem să muncim, nu să plimbăm hârtii. La al doilea proiect pe fonduri europene am renunțat și am luat utilajele de care aveam nevoie cu finanțare prin credit de la bancă. Am împrumutat 63.000 de euro”, spune tânărul fermier. În plus, ca și Florin, Constantin ne recomandă să mergem la birtul din sat pentru a vedea unde sălăşluieşte forța de muncă a comunității.
Proiectele merg greu. Cine este vinovat: Bruxelles-ul sau Bucureștiul?
Sunt așadar fermieri care, după înfruntarea cu birocrația, preferă creditul bancar în locul fondurilor europene, chiar dacă acestea din urmă sunt, evident, nerambursabile. Cum se face, așadar, că, la 11 ani de la aderarea la UE, avem încă proceduri care merg greoi, birocrație și termene depășite? Mihai Aron, specialist în consultanță pe fonduri europene în agricultură, explică faptul că ”printre cele mai întâlnite probleme este cea reprezentată de perioadele prea lungi dintre momentul depunerii proiectului până la faza de verificare și aprobare. Pentru ca lucrurile să meargă mai rapid, avem nevoi și de sistematizare, înainte și după depunerea proiectului, de formulare clare ce trebuie completate, care să nu mai lase loc pentru neclarități. Trebuie totodată eliminată acea libertate de interpretare a evaluatorului în teren, lucrurile trebuie să fie foarte clare pentru a nu mai exista loc de interpretare. Lumea trebuie să înțeleagă: Bruxelles-ul ne dă regulamentele europene, directivele, iar noi, autoritățile române, trebuie să găsim modalități cât mai clare prin care să le aplicăm”.
Care este varianta AFIR? Călin Nuțu, director relaţii publice în cadrul instituției, spune că funcționarii AFIR își fac treabă cu maximă transparență: ”Noi avem o procedură foarte clară și transparentă, toate cererile de finanțare se depun exclusiv online pe www.afir.ro. Evident că oamenii care așteaptă un răspuns vor ca lucrurile să meargă cât mai rapid, dar procesul de verificare a dosarelor este complex. În plus, sunt foarte multe cereri, în unele cazuri de zece ori mai multe decât banii repartizați pe sectorul respectiv”. Oficialul AFIR mai spune că România stă bine la capitolul fonduri europene în agricultură ”accesând până acum puțin peste o treime din fondurile europene destinate agriculturii în perioada 2014-2020, mai exact 3,17 miliarde de euro, plus plăți aprobate de Comisia Europeană de 2,8 miliarde de euro”. Totodată, Călin Nuțu se arată convins că, ”având în vedere numărul mare de cereri de finanțare, toți banii europeni rezervați agriculturii românești vor fi accesați până la finalul actualului exercițiu financiar european”.
Cum rămâne, însă, cu forța de muncă? Sau mai bine spus cu lipsa forței de muncă pe care o reclamă cei doi fermieri?
Mergem acolo unde am fost îndrumați, la birtul din sat, unde, încă de pe la prânz, vreo 5-6 tineri în jur de 20 de ani încep ziua cu o bere și un meci de tenis de masă. Unul din ei mărturisește că ar vrea să muncească, dar nu are unde. Altul e mai sincer și spune că nu rentează să muncească cu ziua pe 50-60 de lei: ”Dacă îți iei un pachet de țigări, două mese și o bere, nu mai rămâi cu nimic. Avem oricum bani de la părinți...”
