Au dat malul Mării pe malul Dunării

„Am vrut să ne facem o afacere de familie, să muncim pentru noi,” spune Flori. Cel născut în Deltă este soțul lui Flori, George, proaspăt pensionat din armată, de la Forțele Speciale. Viața lor se petrece încă între Constanța și Crișan deoarce copilul merge la școală acolo. Cei doi și-au dorit o afacere a lor, dar nu oriunde. „Am ales să dezvoltăm aici afacerea pentru zonă, zona este foarte căutată de turiști. În Constanța nu aveam ce face. Aici lucrezi cu omul, vezi că este mulțumit. Pleacă cu o impresie bună și rămâi și tu mulțumit,” spune Flori.

Deocamdată pensiunea sa nu are clienți. Saci de ciment și alte materiale de construcții umplu curtea, dar grădina este gata, iar găinile au și ele țarcul lor de unde mai evadează și se servesc din zarzavaturi. Peste drum de pensiune, este Dunărea pe care trec în sus și-n jos, cât e ziua de lungă, bărci cu turiști veniți să admire frumusețea acestui loc sălbatic, ultimele fâșii de pământ înconjurate de ape înainte de Marea Neagră.

Pe apă se transportă oamenii, animalele și orice e necesar traiului de zi cu zi. Dacă majoritatea dintre noi, când ieșim din curte sau din bloc, pășim în stradă, strada din fața casei lui Flori se numește canalul sulina. Până și benzina pentru bărci se vinde tot la stații de pe fluviu.

Mulți localnici din Delta Dunprii au bărci și pentru transportul de persoane există și vase de pasageri de la Tulcea la Sulina. Dar ce te faci când magazinul cu materiale de construcții nu este la un pas, ci tocmai la Tulcea?

Fără subvenții pentru benzină, oamenii din Deltă plătesc inclusiv taxă de drum

„Tranportul să ne aducem materialele costă enorm de mult. Nu avem subvenții de transport decât pentru vasul de pasageri”, spune Flori. În plus, cei care au bărci și cumpără benzina de la stațiile de pe Dunăre, plătesc inclusiv taxa de drum din benzină.
Flori și George au accesat fonduri europene de 70.000 de euro pentru mica lor agro-pensiune. Deocamdată nu au primit decât 49.000 de euro. Condiția pentru a încasa restul banilor este ca în următorii 5 ani de zile să ajungă la o cifra de afaceri de 21.000 de euro pe an.

Problema celor doi tineri antreprenori este că lucrurile avansează foarte greu. Au nevoie de foarte multe avize și „la Administrația Biosferei Deltei Dunprii sunt oameni foarte nepregătiți. Ne chinuim mult să obținem o hârtie. Un aviz poate dura și patru luni de zile”, spune Flori, supărată.

„De exemplu am fost pentru niște documente la autorități și abia după trei ședințe de discuții au percutat că noi vorbim de fonduri europene”, continuă George. La același capitol, al lentorii, intră și cuplarea la energia electrică, operațiune pentru care cei doi au avut nevoie de trei luni de zile de umblat și așteptat.

„Când aud de fonduri UE, oamenii cred că avem bani”

Fondurile europene ar trebui să-i ajute pe antreprenori să demareze afacerea, dar pentru Flori și George, o problemă o reprezintă nu numai funcționarii nepregătiți, ci și firmele de la care cumpără materiale și serviciile de care au nevoie pentru proiectul lor. „Când lumea aude că suntem și pe fonduri, e și mai greu. Nouă ne trebuie acte, facturi și toată lumea spune gata, au bani. Dar noi nu punem mâna pe acei bani. Totul se face prin ordine de plată. Eu nici nu văd banii aceia. Banii sunt virați în contul meu de PFA și, să spunem că dumneavostră mi-ați vândut astăzi BCA-ul, eu v-am făcut ordinul de plată și ați primit prein bancă. Eu nu pun mâna pe nici un leuț,” explică Flori Simionov.

Și totuși, chiar și 49.000 de euro sunt bani frumușei pentru a dezvolta o mică afacere. Ar fi reușit cei doi să își îndeplinească visul fără fondurile europene?

Și dacă n-ar fi avut fonduri UE?

„Da, am fi făcut-o mai încet și cred că nu dădeam atât de mulți bani pe acte. Ar fi fost mai simplu. Pentru noi fondurile europene nu au fost o soluție pentru că noi, ca și stat, nu suntem în regulă cu actele. Vrem foarte multă documentație și nu ne ajută la nimic până la urmă. Doar pe noi ne încurcă. Chiar dacă Uniunea ne dă bani foarte ușor, statul român ne încurcă farte mult, nu ne ajută cu absolut nimic”, concluzionează Flori, constănțeanca care a lăsat Marea pentru Dunăre.