Vacile care pasc libere pe grind

„Comuna acesta s-a numit odată Carmen-Sylva,” spune Emil Danielov. „Brațul Sulina a fost consolidat pentru navigație de Comisia Europeană a Dunării, de englezi și de francezi în 1894. Acesta este un monument ridicat în onoarea regelui Carol I”, continuă domnul Emil arătând, din barcă, un mausoleu învechit de vreme. „Comuniștii au schimbat numele satului în 1948 în Crișan și, de atunci, așa a rămas. La Sulina au locuit mulți străini odată. Era port liber la Marea Neagră.”

Emil Danielov s-a născut în Crișan și știe toată povestea locului. A trăit dintotdeauna în Deltă, iar acum este agent fiscal la Primăria Crișan. În afară de slujba de zi cu zi, dl. Emil crește vite de carne. O parte din vaci pasc fix pe malul unde e ridicat Mausoleul Regelui Carol I, la câteva sute de metri mai jos. Din loc în loc, pe același mal, sunt pensiuni turistice, dar vacile au partea lor de baltă și nu merg la pensiuni.

„Înainte, pe malul acesta nu locuia nimeni. Nici curent electric nu era aici, dar după Revoluție, lumea a început să se mute și pe malul acesta,” spune domnul Emil care își caută din priviri vacile și vițeii.

Îi zărește sub niște sălcii, unde animalele se ascund de tăunii care atacă ziua, motiv pentru care vacile, dacă sunt tăuni, pasc numai noaptea. Se mută din loc în loc, așa că nu poți ști niciodată exact unde sunt, dar Dl. Emil le găsește. Le ține atent sub observație, mai ales când sunt a făta, nu cumva vițelușii să se nască în baltă.

Vara, vacile merg la grajd doar pentru a făta

„Când sunt a făta, ducem vitele la grajd, dacă vin șacalii și vițeii au o zi două, îi atacă și-i mănâncă. Înainte nu erau șacali. Au apărut de vreo 10-15 ani. Cică ar fi venit de pe la ruși, din Asia...” explică dl. Emil. Într-adevăr, în Deltă, poți auzi noaptea urletele șacalilor, un sunet nou pentru băștinași. Originar din Nordul Africii și Sudul Asiei, animalul care seamănă mai mult a vulpe decât a lup, a găsit hrană din belșug în Deltă și s-a înmulțit. Victime îi pot cădea și vițeluși de o zi-două, dar dacă au o săptămână, spune Dl. Emil, coioții nu-i mai pot ataca.

Emil Danielov are în jur de 100 de vaci. „Odată era cel mai mare cresctător de vite din sat”, povestește ghidul nostru, Dragoș Olaru. „Acum mai sunt și alți crescători care au accesat fonduri europene și au mai multe vaci ca dl. Emil.”

Dar agentului fiscal nici nu-i trebuie mai multe, admite chiar el. 100 îi sunt destule, mai ales că nu prea are cine să-l ajute cu ele având în vedere că i-au plecat copiii din Deltă. Și părinții lui au fost tot crescători de vite, iar o parte din animale au fost moștenite. O altă parte au fost cumpărate.

Metiși de Angus cu Sura de Stepă și Bălțată românească

Dl. Emil crește vaci din rasa Sura de stepă pe care le încrucișează cu Angus și Bălțata Românească. Toate animalele sale cresc libere, termenul tehnic înscris și în cererea de accesare a fondurilor europene fiind de stabulație liberă. În cererea de finanțare de la Uniunea Europeană, Dl. Emil a cerut 25.000 de euro, dar i-au fost acordate doar 18.000 pentru că nu a avut 2 hectare de pământ pentru vite, atât cât cerea punctajul pentru suma întreagă. Banii i-a accesat în 2010 și pentru acte a angajat un consilier, drept pentru care procesul nu i s-a părut foarte complicat.

„Banii m-au ajutat să fac gardul care separă vitele de pensiuni precum și grajdul. Pentru acte am luat un consultant. Ei îi aduceam tot ce trebuia de la doctorul veterinar, de la primărie, dar de restul s-a ocupat consultantul. El a făcut drumurile la Constanța, la București...” spune Emil Danielov.
Cu o parte din bani, a mai cumpărat cam 40 de vite noi, dintre care 10 tauri. O vită pură din rasa Angus este scumpă, costă cam 2.000 de euro, iar un taur din rasa Bălțata românească ajunge și la 2.500 de euro. Animalele pe care le crește Dl. Emil nu sunt așadar rasă pură, ci metiși. Așa sunt trecuți și în documentația pentru Uniunea Europeană. De vândut, Dl. Emil nu vinde foarte scump vitele sale, una din cele mai scumpe se dă cu 1.000 de lei. De cumpărat, cumpără particularii, el nu vinde la abatoare sau în număr mare. „Nu câștig în fiecare an din afacerea cu vitele. Trebuie să le vinzi ca să câștigi... altfel sunt numai cheltuieli și pentru asta avem subventia care merge pe furaje, întreținere, medicamente. E un ajutor și subvenția. Anul trecut am vândut animale, anul acesta nu vând. Mai pot tăia una pentru mine, pentru copii, dar de vândut nu vând,” spune crescătorul.

Cu sania pe Dunăre la vaci

Ar fi putut să se dezvolte dacă nu ar fi fost banii europeni? Ar fi putut, dar i-ar fi luat mai mult timp, iar banii europeni l-au ajutat. Nu ar mai accesa fonduri pentru acestă afacere, dar i-ar plăcea să se lanseze în turism alături de copii. „N-aș mai accesa bani pentru animale, dar mi-am rugat copiii că acceseze fonduri pentru turism. Cel mai mic a încercat, dar la prima seseiune nu i-a ieșit. Poate la a doua,” continuă dl. Emil, iar ghidul nostru, Dragoș Olaru adaugă că în Deltă nu poți trăi dintr-o singură activitate. Având în vedere particularitățile locului, oamenii au nevoie de mai multe activități care să îi ajute să se întrețină, așa că majoritatea cresc animale, fac și turism sau pescuit, în funcție de sezon.
Cu vacile lui Emil Danielov, cel mai greu este iarna când Dunărea îngheață. O parte din animale au grajdurile pe maulul brațului Sulina unde locuiește proprietarul, dar o parte stau pe celălalt mal.
„Ca să trecem iarna Dunărea, ne strângem 2-3 inși care avem animale pe brațul stâng. Legăm bărcile între ele și le împingem pe gheață ca pe sănii. Dacă cumva se sparge gheața, sărim în barcă. Mergem la animale să le ducem mâncare și să le dăm apă sau să le facem copci pentru apă. Dacă rămân libere, vacile se pot îneca iarna în Dunăre. Pășesc pe ghiață, ghiața se rupe și le prinde și pe ele” spune Emil Danielov, agentul fiscal care a învățat să crească vaci din tată în fiu.