Web-documentare

USAMV București - „pepiniera” de specialiști în agricultura viitorului

Tehnologie, digitalizare, inovare, roboți, automatizare. Cum își găsește locul agricultura românească în peisajul în continuă schimbare al noii revoluții industriale prin care trece în prezent umanitatea? Toți specialiștii din domeniu, de la fermieri la cercetători, trebuie să se adapteze și să evolueze odată cu tehnologia și cu practicile de ultimă generație. Schimbarea se produce la toate nivelurile în ritmuri diferite, dar un pas care nu poate fi neglijat este cel reprezentat de tinerii care vor deveni specialiștii viitorului în sectorul agriculturii. Principala platformă de formare a lor este Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) din București, cu centrele de cercetare pe care le deține.

Webdoc: https://rural.rfi.ro/usamv-bucuresti/

Seceta, dușman mai aprig decât covid-ul?

Agricultura este o loterie. Asta am învățat-o de la fermierii care în fiecare an își văd supuse culturile la tot felul de amenințări. “Când lucrezi sub cerul liber, ești la voia Domnului”, îmi spunea un senior cu ștate vechi în sector. Oamenii s-au învățat deja că niciun an nu este la fel și orice este posibil. Dar până anul acesta, când au fost puși să se războiască cu două mari amenințări – pandemia de Covid-19 și seceta, nu au mai trăit nicicând asemenea emoții. Învățați să se lupte cu răzvrătirile naturii, fermierii s-au văzut în această primăvară nevoiți să se ferească de un dușman nevăzut.

Webdoc:  https://rural.rfi.ro/fermieri-seceta-covid/

Drumul hranei, din câmp în farfurie

Mâncăm de 3 ori pe zi, ne place ca în farfuria noastră să ajungă tot ce este mai sănătos și mai gustos. Facem eforturi să alegem hrană din surse de încredere. Avem o responsabilitatea față de sănătatea noastră și a familiei noastre, pentru că, nu-i așa, suntem ceea ce mâncăm. Ca și cumpărători gestul de a lua un produs și a-l pune în coș a devenit o rutină firească. Dar, de câte ori ne-am gândit prin câte mâini, prin câte griji și frământări trec legumele și fructele ajunse în bucătăria noastră? De ce ar trebui să ne intereseze acest aspect? Pentru că ține de alegeri, alegerile acelea mărunte făcute în fața raftului – “vreau ardeiul roșu sau pe cel verde, salata cu frunze crețe sau frunze roșii”. În spatele acestor alegeri sunt oameni, mulți oameni și am vrea să îi cunoașteți, pentru ca în viitor alegerile noastre să îi includă pe ei și mai puțin pe cei care produc în alte colțuri ale lumii. Este singurul gest cu adevărat de ajutor pe care îl putem face față de comunitățile din mediul rural, care produc pentru cei care trăiesc la oraș.

Webdoc:  https://rural.rfi.ro/drumul-hranei-din-camp-in-farfurie/ 

Delta Dunării - Ce afaceri fac oamenii de la capătul pământului

Afaceri in Delta Dunarii

Pe grinduri și printre ape, alături de pelicani, cai sălbatici, mistreți, coioți, nuferi, stuf și peste 300 de specii de păsări, trăiesc și oameni. Vecinii lor sunt adesea pe malul celălalt și, ca să le faci o vizită, trebuie să iei barca. Natura îți dă de toate, dar nu în fiecare anotimp. Iarna oamenii sunt adesea izolați în bucata lor de deltă din cauza gheţurilor, dar s-au adaptat. În fiecare anotimp au găsit soluții să se hrănească și să dezvolte mici afaceri. De la pescuit, îngrijit albine, crescut animale, găzduit și plimbat turiști, oamenii Deltei fac de toate. Și toate activitățile lor sunt parte a naturii - https://rural.rfi.ro/delta-dunarii/

Agricultură cu ştiinţă

Omenirea practică agricultura mii de ani. Ce deosebește modul în care strămoșii noștri făceau acest lucru și agricultorii zilei de azi este cunoașterea, știința. RFI vă invită să aflați mai multe despre cum poate ajuta știința agricultura zilelor noastre.

Webdoc:  https://rural.rfi.ro/Agricultura-cu-stiinta/

Agricultura, un substantiv la feminin

Pot trăi decent, din agricultură, producătorii mici şi mijlocii ? Iniţiativele mici au efecte asupra comunităţilor în care sunt dezvoltate?

Am descoperit patru povești de succes, din patru domenii total diferite: cultură de lavandă, crescătorie de ciuperci, livadă de fructe și uleiuri presate la rece din seminţe autohtone. Toate cele patru afaceri sunt iniţiate sau dezvoltate de femei, în unele cazuri chiar de mai multe generaţii. Cele patru femei au împărtăşit din experienţa lor, reuşitele dar şi obstacolele peste care au trebuit să treacă.

Agricultura, fondurile europene și lipsa forței de muncă

Agricultura, fondurile europene și lipsa forței de muncă

Florin Andrei și Constantin Buzea sunt doi tineri medici veterinari din comuna C. A. Rosetti, din Județul Buzău. Doi tineri născuți la țară, școliți la București, care au revenit în localitatea natală pentru a continua munca familiei în agricultură. Ambii au luat fonduri europene nerambursabile, ambii s-au lovit de aceleași probleme: birocrația și lipsa forței de muncă.

Florin Andrei are 37 de ani. Își amintește cu nostalgie de anii petrecuți la București, unde a absolvit, la începutul anilor 2000, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară. Nu îi pare rău că a renunțat la traiul urban din Capitală pentru a reveni în satul natal Vizireni, din județul Buzău, pentru a continua munca părinților.

Medicul veterinar Florin Andrei si jurnalistul Mircea Oprea. Foto: Eduard Vasilica

A început cu câteva vite. Acum are 65 de bovine și câteva sute de ovine și păsări. Cultivă și 80 hectare de pământ pe care crește în principal lucernă și ovăz pentru animale. Își amintește cu plăcere de anul 2012, când a fost printre primii din satul său care au luat bani europeni: 25.000 de euro pe măsura care îi susține pe tinerii fermieri de până în 40 de ani.

A doua experiență, însă, l-a dezamăgit.  Îl nemulțumesc birocrația și slaba pregătire a funcționarilor AFIR: ”În 2017, am depus un proiect pentru modernizarea exploatației, submăsura 4.1, prin achiziționarea de utilaje. Totul a fost în regulă la început inclusiv vizita în teren, iar proiectul a fost acceptat de AFIR. Însă în urma evaluării, cam la o lună distanță, proiectul mi-a fost respins pe motiv că groapa betonată pentru dejecțiile animalelor – care trecuse cu succes de inspecția din teren - nu este conformă. Sunt obtuzi și slabi pregătiți. Toată lumea îmi spune că, dacă i-aș da în judecată, aș câștiga.”
Florin Andrei mărturisește că, dacă legislația și pregătirea funcționarilor AFIR nu se vor schimba, cu greu își va mai găsi curaj să acceseze fonduri europene. ”Și consultanții sunt foarte slab pregătiți, mai spune Florin, nu se bagă pe zootehnie, ci doar pe utilaje pentru că e mai simplu. Am găsit un consultant tocmai la Alexandria, la Buzău nu a vrut să mă ajute nimeni. În plus, mai e și problema lipsei forței de muncă. Oamenii pur și simplu nu vor să muncească
”.

”Vrem să muncim, nu să plimbăm hârtii”

Câteva case mai sus, spre centrul satului, locuiește Constantin Buzea. Și el medic veterinar, și el școlit la București, și el reîntors în satul natal pentru a continua munca părinților. Constantin a luat la rându-i fonduri europene pe tânărul fermier: 40.000 de euro. La modernizare, având în vedere experienţa prietenului Florin Andrei, a luat bani direct prin credit de la bancă. I se pare mai simplu: ”nu mai sunt atât de multe controale ulterioare”, spune Constantin, care recunoaște totuși că merită efortul implicat de accesarea fondurilor europene pentru simplul fapt că banii sunt nerambursabili.

Fermierul Constantin Buzea si jurnalistul Mircea Oprea. Foto: Eduard Vasilica
Cu primul proiect pe tânărul fermier a fost ușor. Am urmat instrucțiunile, am făcut ce am spus în proiect, ba chiar mai mult, și am primit peste 40.000 de euro. Am plecat la drum cu 50 de bovine pe care mi le-a dat tata și am ajuns destul de rapid la 90. Am cumpărat și mult pământ: de la 6 hectare am ajuns la 21. Am făcut tot ce am făcut ca să nu se piardă munca părinților. Totuși, birocrația pur și simplu îți mănâncă timp. Iar noi vrem să muncim, nu să plimbăm hârtii. La al doilea proiect pe fonduri europene am renunțat și am luat utilajele de care aveam nevoie cu finanțare prin credit de la bancă. Am împrumutat 63.000 de euro”, spune tânărul fermier. În plus, ca și Florin, Constantin ne recomandă să mergem la birtul din sat pentru a vedea unde sălăşluieşte forța de muncă a comunității.

Proiectele merg greu. Cine este vinovat: Bruxelles-ul sau Bucureștiul?

Sunt așadar fermieri care, după înfruntarea cu birocrația, preferă creditul bancar în locul fondurilor europene, chiar dacă acestea din urmă sunt, evident, nerambursabile. Cum se face, așadar, că, la 11 ani de la aderarea la UE, avem încă proceduri care merg greoi, birocrație și termene depășite? Mihai Aron, specialist în consultanță pe fonduri europene în agricultură, explică faptul că ”printre cele mai întâlnite probleme este cea reprezentată de perioadele prea lungi dintre momentul depunerii proiectului până la faza de verificare și aprobare. Pentru ca lucrurile să meargă mai rapid, avem nevoi și de sistematizare, înainte și după depunerea proiectului, de formulare clare ce trebuie completate, care să nu mai lase loc pentru neclarități. Trebuie totodată eliminată acea libertate de interpretare a evaluatorului în teren, lucrurile trebuie să fie foarte clare pentru a nu mai exista loc de interpretare. Lumea trebuie să înțeleagă: Bruxelles-ul ne dă regulamentele europene, directivele, iar noi, autoritățile române, trebuie să găsim modalități cât mai clare prin care să le aplicăm”.

Care este varianta AFIR? Călin Nuțu, director relaţii publice în cadrul instituției, spune că funcționarii AFIR își fac treabă cu maximă transparență: ”Noi avem o procedură foarte clară și transparentă, toate cererile de finanțare se depun exclusiv online pe www.afir.ro. Evident că oamenii care așteaptă un răspuns vor ca lucrurile să meargă cât mai rapid, dar procesul de verificare a dosarelor este complex. În plus, sunt foarte multe cereri, în unele cazuri de zece ori mai multe decât banii repartizați pe sectorul respectiv”. Oficialul AFIR mai spune că România stă bine la capitolul fonduri europene în agricultură ”accesând până acum puțin peste o treime din fondurile europene destinate agriculturii în perioada 2014-2020, mai exact 3,17 miliarde de euro, plus plăți aprobate de Comisia Europeană de 2,8 miliarde de euro”. Totodată, Călin Nuțu se arată convins că, ”având în vedere numărul mare de cereri de finanțare, toți banii europeni rezervați agriculturii românești vor fi accesați până la finalul actualului exercițiu financiar european”.

Cum rămâne, însă, cu forța de muncă? Sau mai bine spus cu lipsa forței de muncă pe care o reclamă cei doi fermieri?

Mergem acolo unde am fost îndrumați, la birtul din sat, unde, încă de pe la prânz, vreo 5-6 tineri în jur de 20 de ani încep ziua cu o bere și un meci de tenis de masă. Unul din ei mărturisește că ar vrea să muncească, dar nu are unde. Altul e mai sincer și spune că nu rentează să muncească cu ziua pe 50-60 de lei: ”Dacă îți iei un pachet de țigări, două mese și o bere, nu mai rămâi cu nimic. Avem oricum bani de la părinți...

Documentar: Agricultura Românească

Documentar: Agricultura Românească

Se spune că a fost grânarul Europei. România, a şaptea ţară ca populaţie din Uniunea Europeană şi a cincea ţară ca suprafaţă agricolă, continuă să fascineze. 15 milioane de hectare de teren agricol din care 10 milioane de hectare sunt teren arabil. Într-o lume în care criza alimentară bate la uşă pământul se va măsura în aur. În România însa nu prea are cine îl munci.

Deşi o treime din români lucrează în agricultură aceasta rămâne domeniul cel mai văduvit din economia României. Toată agricultura nu produce decât vreo 10 % din Produsul Intern Brut al României. E mult ? E puţin ? Dacia Renault produce 5 % din PIB-ul românesc şi nu dispune decât de câteva sute de hectare de teren. Un paradox ? Cum poţi să stai pe un munte de aur şi să continui să fii sărac ? De ce boală suferă agricultura româneasca ? 

Se spune că a fost grânarul Europei. România, a şaptea ţară ca populaţie din Uniunea Europeană şi a cincea ţară ca suprafaţă agricolă, continuă să fascineze. 15 milioane de hectare de teren agricol din care 10 milioane de hectare sunt teren arabil. Într-o lume în care criza alimentară bate la uşă pământul se va măsura în aur. În România însa nu prea are cine îl munci. Deşi o treime din români lucrează în agricultură aceasta rămâne domeniul cel mai văduvit din economia României. Toată agricultura nu produce decât vreo 10 % din Produsul Intern Brut al României. E mult ? E puţin ? Dacia Renault produce 5 % din PIB-ul românesc şi nu dispune decât de câteva sute de hectare de teren. Un paradox ? Cum poţi să stai pe un munte de aur şi să continui să fii sărac ? De ce boală suferă agricultura româneasca ? Pentru fermierii occidentali care s-au aventurat pe tărâmul lui Dracula România este un adevărat Eldorado al agriculturii din Europa. Dacă în Occident un hectar de pământ agricol poate costa zeci de mii de euro în România el costa la începutul anilor 2000 în jur de 500 de euro hectarul. Astăzi se poate vinde şi cu 2 000 de euro dar tot suntem departe de zecile de mii de euro cu care se vinde un hectar de pământ în Europa occidentală. Să te faci fermier a devenit un vis inaccesibil în vestul Europei. Mai ai o şansă dacă te naşti într-o familie de fermieri şi vrei să continui tradiţia familiei. A porni de la zero este doar o iluzie. Dar acest vis se mai poate împlini în Europa de Est iar România are cele mai mari avantaje pentru a atrage fermierii occidentali. Sosirea fermierilor occidentali a schimbat realitatea agriculturii româneşti.

Căderea regimului comunist în decembrie 1989 a produs o adevărată catastrofă în agricultură. Organizată în Cooperative agricole de producţie, pe scurt CAP-uri, agricultura româneasca funcţiona pe suprafeţe mari. Astăzi avem câteva sute de ferme foarte mari care pot ajunge la 40 000 de hectare şi câteva milioane de ferme mici. Sau, mai bine spus, ferme de subzistenţă unde ţăranii cultivă puţinul pământ pe care îl au aşa cum o făceau şi acum câteva secole. În perioada de tranziţie a anilor 1990 România a pierdut bătălia pentru modernizarea agriculturii.

În timp ce în Europa occidentală fermierii conduceau tractoarele prin GPS aşezaţi în faţa unui calculator, ţăranul român îşi lucra pământul cu calul şi cu plugul. Sărăcia se generalizase în satele româneşti care nu mai atrăgeau nici măcar un inginer agronom. Pentru tinerii ţărani români sosirea fermierilor occidentali a produs o mare schimbare de perspectivă în vieţile lor.

A trăi la ţară, în satele sărăcite ale României din anii 1990, era o mare provocare. Majoritatea tinerilor nu visau altceva decât să plece mai repede la oraş unde mai aveau o şansă să găsească de lucru. Acum lucrează pe tractoare pe care n-au crezut că le vor vedea vreodată. Dacă tinerii elveţieni şi-au putut împlini visul de a face agricultură în România, tinerii români şi-au împlinit şi ei visul de a rămâne acasă.

Astăzi lucrează pe tractoarele pe care le văzuseră doar la televizor. Rezistenţa la schimbare este însa mare. Ţăranii mai în vârstă nu concep să renunţe la vechile metode artizanale de a face agricultură. Ei se mulţumesc cu producţia de subzistenţă care le asigură minimul necesar pentru a supravieţui. Între tinerii care visează ultimele modele de tractoare şi bătrânii legaţi de sapele şi coasele lor se cască o adevărată prăpastie.

Cifrele nu sunt clare şi nu există statistici precise dar mai multe surse afirmă că o treime din terenurile agricole din România au fost cumpărate de investitori străini. În cea mai mare parte e vorba de fermieri europeni. Din 2014 România a liberalizat piaţa terenurilor agricole, pe scurt a permis fermierilor din Uniunea Europeană să cumpere terenurile pe care şi le doresc în România.

În Franţa sau în Elveţia o fermă de 50 de hectare este percepută ca o fermă mare. În România, cu aceeaşi bani se pot cumpăra între 500 şi 1 000 de hectare. Aceste cifre vorbesc de la sine şi explică graba cu care fermierii occidentali au venit în România.

Forţa de muncă calificată e adevărată problemă a agriculturii din România. Potenţialul enorm pe care îl are fostul grânar al Europei a fost risipit aproape un sfert de secol. Abia în ultimii ani s-a putut remarca o revigorare a interesului pentru învăţământul agricol. Ţara făgăduinţei… Aşa arăta România cu întinsele sale suprafeţe agricole.

În contextul crizei alimentare care ameninţă omenirea România poate face din agricultură un atu economic de mare valoare. Pământul agricol este de calitate, investitorii pot aduce capitalul şi utilajele moderne. Rămâne de găsit forţa de muncă calificată care să transforme România în ţara prosperă la care românii visează de atâţia ani.

Documentar: Internet la ţară

Cover documentar Internet la tara

România a aderat la Uniunea europeană în 2007. În 10 ani această ţară aproape şi-a dublat PIB-ul. E o performanţă care poate fi acum accelerată de penetrarea masivă a internetului în mediul rural. În aceste locuri lumea virtuală poate face lumea reală mai bună. Internetul este cheia cu care România rurală poată reduce distanţa care o separă de media europeană.

Rodica Ciutureanu este comuna Bârca, şi este poreclită doamna Internet. În ciuda condiţiilor de viaţă modeste această femeie s-a conectat cu lumea secolului XXI în care trăieşte.
Sute de mii de familii din România sunt astăzi rupte pentru că mai mult de două milioane de români au plecat la muncă în străinătate. Internetul le permite să ţină legătura unii cu alţii. Pentru Rodica însa internetul este şi o oportunitate de afaceri.

La o sută de kilometri la nord de Bârca se află satul Argetoaia. Aceeaşi lume, aceleaşi probleme : condiţii de viaţă modeste, locuri de muncă puţine şi perspective de dezvoltare şi mai puţine. Din ce în ce mai mulţi locuitori pleacă la muncă în străinătate. Gabriel Ceanu e pasionat de maşini şi trăieşte de pe urma lor. Cumpără maşini de ocazie, le repară şi le revinde. O afacere în care internetul a schimbat totul.
Satul Toflea, judeţul Galaţi, 4 000 de locuitori, aproape o sută la sută romi. Principala sursă de venituri sunt meseriile tradiţionale. Oamenii strâng fier vechi de pe unde apucă, îl topesc şi fac din el tot felul de ustensile pe care le vând la târguri cu produse tradiţionale. Meseria se transmite din tată în fiu, e o tradiţie care funcţionează exact ca acum sute de ani. Elizei are 13 ani şi învaţă de la tatăl său cum să facă tuciurile pe care le va vinde la târgurile de duminică. Elizei are un vis care nu seamănă cu ceea ce trăieşte tatăl său. În fiecare zi se antrenează pe terenul de fotbal din marginea satului. Sunt zile în care visează să joace ca Messi. În alte zile se crede Ronaldo. La Toflea, aceşti copii se antrenează cu înverşunare şi visează că într-o zi miracolul va bate şi la uşa lor. Şi totul a început cu o joacă pe Internet.

Internetul produce un fenomen nou în România : aduce satul mai aproape de oraş. Un studiu realizat de Biroul de Audit Transmedia din România în 2016 arata cât de aproape este satul de oraş în lumea virtuală. Şi la unii indicatori mediul rural chiar depăşeşte mediul urban. Demonstraţie :

Statistici utilizare internet in mediul rural

În lumea informaticii România este o surpriză. Ani de zile a fost în topul ţărilor din punctul de vedere al vitezei de acces la internet. Informaticienii români au atras atenţia nu numai în ţara lor ci şi pe pieţele internaţionale iar la Sillicon Valley densitatea de români este impresionantă. Pasiunea pentru informatică se dovedeşte astăzi vizionară pentru că viitorul se mută încet, încet pe internet. Cea mai mare societate de protejare a datelor pe internet este astăzi o companie româneasca, Bitdefender. România are un imens avantaj în lumea virtuală. Performanţa informaticienilor români are o în spate o istorie neştiută.

Agricultura românească şi dilemele ei

Capital italian, mână de lucru româneasca si vaci franţuzeşti, acest cocktail nu ar fi fost posibil decât în Uniunea Europeană. Subvenţiile europene si investiţiile străine au retrezit agricultura româneasca la viaţă. Fata României se schimba cu fiecare zi care trece. După abandonul din anii 1990 agricultura româneasca a început sa renască si fluxul de capital străin continua sa îi dea o noua viaţă.

Căderea regimului comunist a condus automat la dispariţia Cooperativelor Agricole de Producţie iar terenurile s-au fărâmiţat în suprafeţe foarte mici. Anii 1990 au fost o catastrofa pentru agricultura româneasca. Pământurile se lucrau manual, ca în Evul Mediu, iar aratul se făcea cu ce se găsea la îndemână. Lucrurile s-au mai îndreptat între timp dar pentru specialiştii din agricultura România e departe de a-şi exploata enormul potenţial agricol.

In anii 2000 agricultura româneasca a început sa îşi regăsească suflul. Începerea negocierilor de aderare la Uniunea europeana a încurajat investitorii străini sa vina într-o tara în care preţul pământului agricol era foarte mic dar şansele de dezvoltare erau foarte mari. Cei mai curajoşi au fost italienii care se aflau doar la o ora de zbor cu avionul fata de Timişoara. Pe zidurile acestui oraş se mai vad încă urmele gloanţelor trase la revoluţia începuta aici în decembrie 1989. De atunci însa Timişoara s-a orientat către afaceri si a atras capitalurile străine ca un magnet. In jur de 15 000 de Italieni trăiesc în acest oraş unde au creat 3 000 de firme, o buna parte activând în agricultura.

 

Subscribe to Web-documentare