Comunicarea cu fermierii

Conferinta "Comunicarea cu fermierii"

Cum faci diferența între ce este real şi important versus știrile false? Informațiile corecte sunt parte a unei agriculturi inteligente. Fără denaturare, neinterpretate şi mai ales la timp.

RFI Romania și Asociația Presei Agricole din România (APAR) au organizat joi, întâi noiembrie, la RAMADA Plaza, o discuție cu fermieri, autorități, presa şi specialiști în comunicare. 
Moderatori au fost Cătălin Lenţa, jurnalist RFI și Nicoleta Dragomir, Redactor Șef Revista Ferma.

Participanți: Alina Crețu (APAR), Laurențiu Baciu (LAPAR), Emil-Florian Dumitru (PRO AGRO), Constantin Dobrescu (Romapis), Zoltan Haller ( ACVBR), Toma Dinu (USAMVB), Horia Hălmăjan (Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu), Liviu Rădoi (Cartagris), Rareş Habeanu (ANSVSA), George Vlad (APIA), Radu Croitoru (APIA), Badiu Adrian-Florentin (ASAS), Corina Mareş (DLG Intermarketing), Iulian Comanescu  (specialist în comunicare), Valentin Popa (fermier Călăraşi), Paul Schiopu (fermier Teleorman),  Mircea Băluţă (fermier Argeş), Viorel Trifan (fermier Ilfov), Mihai Petcu (fermier Pantelimon), Nicu Vasile (fermier Călăraşi). 

Un proiect susținut de Comisia Europeană prin DG AGRI şi organizat de RFI România.

Laurențiu Baciu, Președinte LAPAR:

Laurentiu BaciuCred că în toată relația aceasta cea mai importantă este comunicarea. Dacă se mai întâmplă lucruri neplăcute, se întâmplă tocmai dintr-o lipsă de comunicare. Poate că unii dintre dumneavoastră nu vă dați seama cât de importanți sunteți pentru sectorul de activitate agricolă, unde, așa cum spunea domnul Cătălin, noi avem preocupările, necazurile noastre. Suntem foarte aglomerați și avem nevoie ca de aer de o informație corectă, pe care nu o putem lua de pe câmp, de pe tractor, de pe combină sau de unde ne desfăşurăm noi activitatea. O informație corectă ne ajută extraordinar de mult. Cred că scopul întâlnirii de astăzi este să fim și foarte sinceri cu noi. Regret că o parte a presei, din păcate, care probabil nu și-a înțeles bine care îi este scopul când vorbește despre agricultură, s-a transformat dintr-o presă de care agricultorii au foarte mare nevoie, într-o presă de can-can. Tot vorbeați despre cât de exacți trebuie să fiți atunci când dați o informație. Dumneavoastră trebuie să vă gândiți ca o informație luată la voia întâmplării și aruncată pe piață poate să inducă în eroare, se pot pierde valori pentru că nu suntem bine informați. Trebuie să existe și critici. Nu toate merg bine. Rolul dumneavoastră nu e de a manipula într-o parte sau în alta, de a crea disensiuni între organizații, între fermieri. Rolul dumneavoastră nu este numai de informare, ci chiar și de educație, până la urma urmei. Sunteţi primii care intrați în contact direct cu fenomenul și sunteți acolo unde se întâmplă fenomenul.

Aveți o mare responsabilitate când scoateți câte o știre. Cei mulți o iau de bună. Dacă o dați distorsionată sau cu nu știu ce interpretare, te trezești că îți dă unul în cap și nu știi de ce. Pentru că omul a citit în ziar. În rest, în ceea ce privește atitudinea fermierilor față de presă, să știți că presa agricolă este foarte bine apreciată. Vorbesc de presa agricolă adevărată. Mulți se erijează. Cum și la noi, în domeniul nostru, se asociază câte doi și spun că sunt asociația cultivatorilor de bumbac din România. Dar ei încep cu zero, pun virgulă, după aceea mai pun vreo zece de zero și apoi este o cifră. Dar zic că sunt din România. Cam așa se întâmplă și la dumneavoastră. În general, relația dintre noi și presă zic eu că a fost bună. De multe ori căutăm câte o revistă care este foarte importantă pentru noi. Am găsit un fermier, care a fost strungar într-o întreprindere, care avea o revistă în care îi dădea tehnologia de cultivare a roșiilor. Acel om, absolut fără știință de agricultură, avea acea revistă în solar și făcea ce scria acolo. Îl ajuta. Până la urmă, omul a devenit un producător de legume la solar renumit în zonă. Vă dați seama că revista acea a fost pentru el mai mult decât urmarea unui curs de specialitate într-o instituție învățământ.

 

Nicoleta Dragomir, redactor Șef Revista FERMA şi Președinte APAR

Nicoleta DragomirDe cele mai multe ori o interpretăm așa cum știm și cum cunoaștem toți piața. Majoritatea dintre noi avem o experiență jurnalistică și chiar agricolă și atunci interpretăm rezultatele și comunicările pentru a nu face rău. Asta este o altă chestie pe care jurnalismul generalist nu o are. Nu vrem să facem rău fermierilor. Atunci, interpretăm. Spunem că o producție foarte mare sau o producție umflată de cereale poate să ducă prețul în jos, iar asta, din nefericire, iarăși creează probleme. Ce facem atunci? Cum comunicăm noi aceste informații oficiale despre care știm că nu sunt tocmai bazate pe ceea ce se întâmplă în realitate? Noi întrebăm ca să știm cum să facem pe mai departe.

Pot să intervină și autoritățile care au fost nominalizate ca instituție în această discuție. Haideți să creăm un circuit al informației, în așa fel încât, în momentul în care ajunge la noi să o furnizăm ca atare.

 

Carmen Boteanu, Director General Adjunct al Autorităţii de Management a Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Carmen BoteanuToată lumea, la primul contact cu acest domeniu are tendința de a spune că nu înțelege nimic, dacă citește un ghid al solicitantului, cu siguranță are nevoie de cineva să i-l traducă. Ce trebuie să facă instituția care are și responsabilitatea comunicării? Noi, prin regulamentul european avem obligativitatea de a comunica atât către fermieri, dar mai ales cu mass media. De aceea mă bucur că ați invitat și reprezentanții fermierilor. Pentru noi, comunicarea cu dumnealor reprezintă un element important. De asta avem și grupuri de lucru. 

Referitor la mass media, dacă  ne întâlnim doar noi în birouri, în grupuri de lucru și facem niște ghiduri bune, spunem noi, din perspectiva accesării finanțării și ne punem de acord cu reprezentanții fermierilor, dacă presa nu comunică același mesaj corect, ultimul fermier din satul cel mai îndepărtat are mai puține șanse să ajungă la informație dacă nu este în directă legătură cu noi sau cu asociația fermierilor. Dumneavoastră reprezentați instrumentul prin care noi putem să ajungem acolo. Dacă cu fermierii ne-am realizat treaba din perspectiva comunicării pentru că ne întâlnim permanent și avem permanent grupuri de lucru, să nu credeți că unele liniștite. Dezbatem, de multe ori nu suntem de acord, dar sunt susținătoare unei abordări constructive. Atât timp cât dezbatem și avem opinii diferite sau contradictorii, dar rezultatul este în scopul evoluției, este foarte bună contradicția. Cu mass media, la nivelul autorității de management ne-am propus niște lucruri, care, din păcate, până în prezent nu s-au îndeplinit. Training cu jurnaliști, pentru că nu este responsabilitatea dumneavoastră să știți toate denumirile, toate informațiile tehnice. Este obligația noastră să vă explicăm ce înseamnă fiecare element. Aici sunt două elemente. Nu vreau să ne cerem scuze în numele instituției. Trebuie să înțelegem că sunt două direcții de comunicare. Biroul de presă asigură comunicarea întregii activități a ministerului, iar noi, la nivelul autorității de management trebuie să ne asigurăm de comunicarea specifică pe subiectele ce țin de Programul Național de Dezvoltare Rurală. Unul dintre proiectele pe care le-am și discutat cu domnul secretar de stat Potor este tocmai să facem niște întâlniri, training cu jurnaliștii, atât pe ce se implementează în actuala perioadă de programare, cât și pe viitorul politicii agricole comune. Dacă avem informația în timp real, și m-am bucurat că ați invocat și momentul în care se transmite o informație, dacă este prea târziu sunt puține șanse să își mai producă efectele scontate. 

Este important să înțelegem procesul ca să putem fi și beneficiari ai finanțărilor, până la urmă. Tehnic vorbind, din perspectiva autorității de management, Programul Național de Dezvoltare Rurală are un buget de asistență tehnică, la fel ca și alte programe operaționale cu finanțări europene. Această asistență tehnică are o destinație clară și precisă prin regulamentul european. Să asigure gestionarea programului. Aceasta este componenta de salariu, utilități necesare instituțiilor implicate în gestionarea programului, cât și o componentă de informare și publicitate în baza unei strategii pe acest domeniu. Strategia este elementul obligatoriu care se transmite atât spre consultare în comitetul de monitorizare, cât și către Comisia Europeană, bineînțeles, cu un buget aferent. Când vorbim de informare și publicitate nu vorbim stric de evenimente. Vorbim de materiale de informare, materiale promoționale necesare asigurării vizibilității programului și comunicării informației de specialitate. Pentru că suntem instituție publică nu putem să dăm banii oricărui doritor de comunicare pe subiect. Vorbim de legislație în domeniul achizițiilor publice, ca peste tot. Se derulează procedurile clasice, ca în orice instituție publică, pe obiectul de activitate dorit și în baza derulării acestei proceduri se atribuie contractele de prestări servicii sau de furnizare de bunuri pentru obiecte promoționale.

 

Cătălin Lența, jurnalist RFI România 

Am fost recent la Bruxelles. Doamna Crețu merge la fel de des. Sunt mulți care merg. Multe țări, multe organizații de fermieri au oameni de influență la Bruxelles, chiar dacă nu există, oficial, o lege a lobby-ului, ceea ce noi numim uneori greșit trafic de influență. Sunt oameni care le reprezintă interesele acolo. Dumneavoastră de cine vă simțiți reprezentat la Bruxelles? Acei oameni sunt plătiți. Activitatea asta de influențare, într-un fel sau altul, dar spre binele lor a autorităților europene, a legislație europene se face pe bani. Sunt oameni angajați. Sunt firme angajate. Dumneavoastră, v-ați gândit măcar că ceea ce reprezentați dumneavoastră, o federație, o asociație, o cooperativă, poate avea un cuvânt de spus direct acolo?

 

Radu Antoche, medic veterinar

Dragi colegi, din ceea ce am auzit până acum, cred că este o problemă de la care trebuie să pornim. Rolul presei este fundamental în bunul mers al agriculturii. Mă refer la presa agricolă. A avut, are și va avea un rol în reușita sectorului. Întâi de toate, pentru presa agricolă aș sugera să contribuiți cât mai mult, în viitor, să ridicați nivelul de educație din sector. Aș face o paralelă la discuțiile la care am asistat. De câțiva ani suntem și ne bucurăm de drepturi și îndatoriri într-o familie europeană. Numai de noi ține cum vom reuși ca membru în această familie. Auzim de câțiva ani încoace „Corupția ucide!”. Cred că neștiința sau prostia ucide de trei, patru ori mai mult. Rog presa agricolă să încurajeze să ridice performanța în sector. Avem nevoie de oameni competenți. Militați pentru acest lucru. Altfel vom asista la discuții de acest fel. Și vom asista, în continuare, numai în lupte sterile. Categoric, toți de indiferent de ce baricadă suntem, reprezentăm interese și publice, și private și ONG. Trebuie să spunem asta. Haideți să  o facem ridicând această ștachetă care este foarte jos. Este foarte jos și nu avem dreptul să mai tolerăm această stare. Domnul profesor Badiu, căruia îi port o mare stimă, este o diferență între ceea ce face APIA. Sunt plăți cuvenite, negociate într-un tratat. Și alta este ce face AFIR. E munca noastră inovativă, să atragem. Una e un drept, alta e o îndatorire. Dacă nu o luăm pe partea cealaltă, să contribuim, să ne punem mințile la contribuție, prin proiecte bune, prin lucruri durabile pentru fermieri. Ăla este un drept pe care omul trebuie să îl primească, așa cum primește pensia. Sunt lucruri negociate. E clar cu partea de plăți, ce face APIA. Dar, aici e altceva. Aici este diferența.

 

 Ionuț Cioranu, fermier

Sunt din Arad. Am o mică fermă. O parte am moștenit-o de la tata. Am moștenit-o e mult spus. Îl respect și datorită lui sunt ce sunt și am învățat tot de la el. Dar, având în vedere că am o rădăcină și tata mi-a pus o bază bună în startul în agricultura de nimic din România, mă gândesc să plec. Am 27 de ani. Acum 9 ani, când am făcut 18 ani și am terminat liceul am aplicat pentru primul proiect. În nouă ani nu am reușit să duc nici măcar unul la aprobare. De la an la an, de la sesiune la sesiune vin o grămadă de nimicuri peste, care ne dezamăgesc și ne fac să plecăm către vest.

Din lipsă de personal în fermă am ajuns să ne cumpărăm tractoare în rate, pe care puteam să le cumpărăm prin proiecte europene. De ce mă obligă proiectele europene, nu proiectele, ci cei care eliberează ghidul consultantului, să fac ceva ce am deja în fermă? Vă dau un exemplu. Anul trecut mi-am făcut un saivan pentru oi de vreo 70.000 de euro. Anul acesta am vrut să aplic pentru modernizare pentru că nu am mai avut bani să îl termin și mi-au zis că trebui să îl dărâm pe al meu și să îl iau de la zero. De ce? În ghid spune așa, că trebuie să faci și construcție, trebuie să faci și procesare. Pentru ce? Dacă eu am deja construcția, de ce?

 

Carmen Boteanu, Director General Adjunct al Autorităţii de Management a Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Până la ultimul apel era așa cum spuneți dumneavoastră. Dumnealui vorbește de ultimul apel pe 4.1, unde, într-adevăr, a apărut o condiție de eligibilitate să ai o componentă de construcție – montaj, pentru că până la acest moment am tras linie pe implementarea PNDR raportat la obiectivele pe care ni le-am propus și ni le-am asumat ca indicatori la nivel de țară împreună cu grupurile de lucru consultate și am constant, nu numai noi, ci și oficialii europeni, că ne-am propus să creștem competitivitatea exploatațiilor agricole, justificând în analiza socioeconomică că avem nevoie de modernizarea acestora, de construcții. Uitându-ne la rezultate, am dotat exclusiv cu echipamente. Din acest motiv, la ultimul apel a apărut această condiție, tocmai datorită faptului că trebuie să ne atingem indicatorii și pentru că ne aflăm la începutul negocierii următorului exercițiu financiar. Dar, când te duci să negociezi cu niște rezultate dezastruoase raportat la ce ți-ai propus, cu siguranță vei avea șanse mai mici să obții ceea ce ai nevoie pe viitor. Ca să intru în tehnicitate, aceste tipuri de componente din proiect, de activități ale proiectului contribuiau la un domeniu de intervenție care nu era atins până în acest moment din perspectiva indicatorilor. Încerc să explic pe înțelesul tuturor cum bruxeleza de care spunea domnul Badiu ne limitează sau ne permite nouă, instituțiilor, să facem ceea ce își doresc cu toții. 

 

Toma Adrian Dinu, decanul Facultăţii de Management Agricol, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMVB)

Mă simt obligat să intervin apropo de formare, pentru că reprezint o instituție de formare inițială. Atât timp cât ne referim al formare ca formare inițială, probabil că domnul Antohe are dreptate. Unde va la 10% din fermierii români au niște studii, facultate sau liceu agricol, care să le permită să lucreze în domeniu. Știu că inclusiv prin programele de dezvoltare rurală au fost obligați fermierii care au aplicat să urmeze niște cursuri de formare continuă, care durau două, trei, patru, șase săptămâni. Nu mai știu cum erau organizate. Și noi am fost implicați. În bună parte au fost implicate foarte multe instituții din zona de consultanță agricolă. PNDL a fost construit în așa manieră încât mobilitatea acestor instituții a făcut mult mai permisiv faptul ca acele programe de formare să fie mai accesibile lor decât universităților. Faptul că uneori a trebuit să ne asociem cu astfel de instituții ca să fim și noi în piață ne-a dat un pic de bătaie de cap până ne-am descurcat. 

Apropo de formare, pe zona de tehnic facultățile tehnice asigură formarea și cred că majoritatea fermierilor care au terminat facultatea în zona agronomiei s-au bucurat de aceste cursuri. Însă, reprezentând o facultate de management, cu o importantă componență antreprenorială în partea noastră de formare, nu de puține ori am încercat să intrăm pe zona de formare continuă cu cursuri de scurtă durată, chiar de antreprenoriat agricol. Mă lovesc uneori de o oarecare reticență din zona publicului țintă, care știu foarte bine tehnologie sau au impresia că știu foarte bine tehnologie și când îi duci pe zona de formare antreprenorială ne lovim de faptul că nu vor să fie formați. Poate exagerez un pic și duc lucrurile prea departe. 

În momentul acesta sunt foarte multe proiecte câștigate pe partea de formare antreprenorială. Știu din piață că au o greutate în a găsi publicul țintă care să participe la aceste proiecte, care să urmeze, în mod real, acele cursuri de formare antreprenorială. Cred că e păcat. Sunt niște resurse pe care le irosim, dincolo de PNDL. Apropo de formarea continuă, viteaza cu care se schimbă informația crește de la zi la zi. Eu le spun studenților că chiar dacă termină astăzi facultatea nu vor avea niciodată capacitatea să le asigure update-ul la ultimul răgnet de tehnologie, la ultima chestiune care se întâmplă pe piața de politici agricole. Și noi, ca profesioniști în domeniu, simțim uneori nevoie să fim informați sau formați pe schimbările care se petrec în zona politicilor agricole, ca să ținem pas cu piața. Nu de puține ori ne trezim, mai ales când suntem în situația de a forma persoane din mediul privat, că știu mult mai multe lucruri, pe această zonă de politici, decât știm noi. Viteza cu care se schimbă povestea asta e foarte mare. 

Poate că ne-ar prinde bine și nouă parteneriate între instituții, între universități și organele centrale de politici agricole, să fim formați pe ce se întâmplă acolo și câteodată să fim și consultați. Poate că avem și un pic de expertiză și de experiență în domeniu ca să o putem folosi în acest loc. Apropo de parteneriatele pe care le avem sau pe care încercăm să le facem cu mediul privat. Mărturisesc că mă străduiesc de mult timp să duc studenții în ferme, să le arăt realitatea așa cum este, în ferme, în târgurile care se întâmplă prin București și împrejurimi. Nu de puține ori am fost bine primit în fermele mari și foarte mare. Îmi este greu să duc o formație de 20-50 de studenți la un mic producător agricol. Pe de o parte, îl scot din sistem o zi, două, trei cât stau pe capul lui acolo. Pe de altă pare, este o experiență mică pe care o poate oferi acel mic producător, cu tot respectul față de acel mic producător. Avem o problemă de inserare în mediul de afaceri. 

Mircea Băluță, Uniunea Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal

Sunt şi director executiv al Cooperativei Agricole Argeș Bio Sud. Lucrez ca fermier în județul Argeș circa 3.000 de hectare. Dacă ne uităm la ce e afară s-ar putea să ne apuce groaza. În această toamnă, reprezentând interesele fermierilor din județul Argeș și la nivel de UNCSV vă spun că situația este îngrijorătoare. Vedem puține redacţii din partea autorităților și câteodată chiar reacții adverse. Acum două zile am avut o discuție cu reprezentanții APIA Argeș pentru a clarifica niște lucruri care țin de respectarea procedurilor de ecocondiționalitate în fermele agricole, pentru a putea beneficia de acei bani europeni. Nu voi spune că există o anume reticență, dar există amatorism. Așa le-am spus, amatori. A trebuit să citim, cu regulamentul lor pe masă, ce spune procedura, întrebându-i unde e lege și unde e procedură, cine are putere mai mare. Legea și nu procedura APIA, ca să ajungem al concluzia că am avut noi dreptate. Știu ce va urma pentru că am mai pățit în anii trecuți. Vor fi anumite repercusiuni. Spun aceste lucruri ca să fac auzite pentru că fermierilor le este greu să aibă o reacție. Poate de aceea am rămas în cooperativă. Poate de aceea ne-am unit ca uniune națională. De aceea avem parteneriate cu celelalte organizații reprezentative de fermieri. Nu suntem în contradicție unii cu alții. Intenționăm să facem pași importanți pentru a ne reprezenta fermierii și a putea să rezistăm acestor provocări. Trebuie să înțelegem că suntem într-un mediu puternic concurențial între fermierii din vest și cei din est. Trebuie să înțelegem că avem niște trăsături naționale, zonale aparte, pe care unii le neglijează. Din păcate, neglijența începe de la nivelul autorităților care ar trebui să ne sprijine și să ne înțeleagă, care ar trebui să fie de specialitate la nivel de DSV, de unitate fitosanitară, de direcția agricolă. Prima dată când vorbești cu ei, primul răspuns este „nu”, „nu se poate”, „reveniți”. E greu, dar nu e imposibil și nu ne vom dezarma.

În ceea ce privește comunicarea, aveți aici pus sus fermierul și în centru presa. Îmi pare bine că ați pus sus fermierul pentru că fermierul este cel care crează plus valoarea în toată această relația. De modul în care informațiile ajung la fermier, cât sunt de corecte sau parțial corecte, fermierul are o reacție. Își face investiția. Investiția în agricultură este foarte grea, este de durată, este scumpă. Lângă afacerea respectivă fermierul pune multă pasiune. Dacă este de înțeles pentru cei care sunt prezenți și pentru cei care ne aud, ceea ce ne-adus mai departe este pasiunea pentru agricultură, în general, vegetal, zootehnic, apicol, horticol. 

Presa are un rol major în a transmite informații cât se poate de la timp, cât se poate de devreme. Să transmită un semnal așa cum îl preiau, din păcate, asociațiile de presă de la autorități. Autoritățile sunt cele care iau niște decizii care ar trebui să țină cont de părerile fermierilor. Înțeleg niște obiective de dezvoltare, dar ele trebuie făcute într-o bună complementaritate. Atunci, presa este cea care are meritul și rolul de a transmite informația până la fermieri, să poată disemina, să putem naște niște discuții constructive și să putem să luăm decizii în baza acelor informații care ajung la noi.