Redescoperim aurul verde al României sau ce a mai rămas din el. La nivel mondial, aproximativ 60 de milioane de persoane depind în mod direct de păduri pentru a-și câștiga existența și alte 1,7 de miliarde depind indirect prin diverse activități legate de silvicultură.
Se estimează că 7,3 milioane de hectare de pădure, adică o întindere egală cu suprafața statului Panama sunt tăiate în fiecare an conform statisticilor făcute public de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO – Food and Agriculture Organization of the United Nations). În același raport Organizația precizează că mai mult de jumătate din suprafața totală a pădurilor tropicale a fost tăiată.
Nici în România situația nu stă mai bine sau poate da. Discutăm acest subiect cu domnul Cătălin Tobescu, Director General FORDAQ. Uniunea Europeană dorește ca despădurirea să fie redusă la jumătate până în 2020 și complet stopată până în 2030. Sunt viabile aceste inițiative?
“Eforturile în ultimii 10 ani s-au intensificat foarte mult pentru a se reduce suprafețele defrișate la nivel global. Defrișate înseamnă păduri care sunt tăiate și se schimbă folosința terenurilor, adică din teren cu vegetație forestieră se transformă în pășune sau savană sau teren agricol. Este, bineînțeles, o temere justificată pe nivel mondial. Din fericire termenul de defrișat nu este aplicabil în România pentru că în România, chiar și acolo unde au existat tăieri ilegale, terenurile cu vegetație forestieră au rămas cu destinație forestieră și chiar și acolo unde au fost tăieri ilegale acum avem păduri“, spune la RFI Cătălin Tobescu.
R. Avem aproximativ 7 milioane de hectare de pădure în România, aproximativ 500 de mii de hectare nu beneficiază de niciun fel de protecție. Acest semnal de alarmă apare în Inventarul Forestier Național, un studiu care inventariază periodic întreaga vegetație forestieră de pe teritoriul țării noastre. De ce nu sunt considerate parte a Fondului Forestier Național?
Cătălin Tobescu: Bineînțeles asta vine din istoricul administrării pădurilor în România în care avem păduri administrate, supuse regimului silvic strict, sunt pădurile care sunt gestionate de administrații silvice și supuse în integralitate prevederilor codului silvic. Și avem vegetație din afara Fondului Forestier Național, știm cu toții, avem pășuni împădurite. Fiecare gospodărie la țară are în spatele curții un versant cu salcâm sau vegetație forestieră. Toate aceste suprafețe adunate înseamnă aproximativ 500 de mii de hectare de vegetație din afara Fondului Forestier și mai avem încă vreo câteva sute de mii de hectare de arbori izolați. Eu aș zice că este un lucru pozitiv faptul că avem această vegetație, chiar și această categorie de vegetație care nu are un regim sivic foarte strict, dar totuși recoltarea arborilor, inclusiv din vegetația din afara Fondului Forestier este supusă marcării, se transportă cu documente cu regim special, există restricții privind exploatarea masei lemnoase.
R. Domnule Tobescu, cum am putea crește suprafața împădurită a României și în același timp să stopăm defrișările haotice, mult clamate?
Cătălin Tobescu: E o întrebare la care s-a încercat foarte mulți ani să se găsească răspunsuri. Pur și simplu, sunt niște mecanisme economice pentru care proprietarii terenurilor agricole și chiar terenurilor egricole degradate nu doresc să le împădurească. De ce? Pentru că subvenția pe terenurile agricole pășuni, fânețe, orice categorie de folosințe agricole este 170 – 200 de euro pe hectar, deci dacă am 3, 4, 5 hectare de pășune primesc 1000 de euro pe an pentru această folosință de pășune sau de fâneață. Dacă vreau cu foarte bune intenții să fac pe această suprafață pădure, mă doare capul, pentru că chiar și atunci când să zicem că aș putea să accesez niște fonduri europene ca să fac împădurirea respectivă, sunt condiționat de reușita împăduririi, sunt condiționat să păzesc de pășunat suprafața respectivă, pentru că evident este foarte greu să păzești 3, 5, 7 hectare izolate, să le păzești de pășunat pentru că trebuie să le păzești 10-15 ani de zile până când se ridică vegetația.
Ascultă emisiunea integral:
Jurnal Rural
Aproape 9 miliarde de euro în doi ani au intrat în conturile fermierilor români prin cele două agenții de plăți APIA și AFIR. Suma reprezintă fonduri europene din perioada 2017 – 2019. Pe 26 august 2019 au intrat în conturile României pentru fermieri și dezvoltarea satului românesc încă 176,41 milioane euro reprezentând rambursarea din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
Valoarea totală a fondurilor europene pe care România le-a primit în 2019 pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală se ridică la peste 2,7 miliarde de euro, plăți directe și investiții, se arată într-un comunicat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, citat de Agerpres. Totodată, a fost plătită ultima tranșă de peste 200 de milioane de lei către legumicultori, înscriși în ciclul I al Programului de sprijin pentru tomate. În prima etapă din acest an s-au înscris aproape 20 de mii de legumicultori, iar aproximativ jumătate dintre ei au obținut producție suplimentară și încă livrează pe piață. În ciclul al doilea al Programului s-au înscris peste 4 mii de producători agricoli, se arată într-un raport al Guvernului României.
Cele mai mici prețuri la carne din Uniunea Europeană în anul 2018 se înregistrau în România și Polonia, ambele cu 37 % sub media Uniunii Europene, arată datele publicate recent de EUROSTAT. Prețuri scăzute la carne au avut și Bulgaria 36 % sub media Uniunii Europene, Lituania 29 % și Ungaria 25 %. De cealaltă parte, prețurile cele mai mari la carne din Uniunea Europeană se înregistrau în Austria cu 46 % peste prețul mediu din Uniunea Europeană, Luxemburg 42 %, Franța 31 % și Belgia 26 %.
Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea a declarat că România pierde în fiecare an circa 100 de milioane de tone de sol fertil, în special în zonele de pantă. Acest fenomen se petrece din cauza eroziunii la suprafață pe terenurile în pantă unde nu există vegetație, a explicat ministrul. El a mai spus că stoparea eroziunii solului se poate realiza prin plantarea unui anumit sistem de culturi. În plus fermierii trebuie să aplice tehnologii specifice de cultivare, mai ales în zonele de câmpie unde fenomenul este mai accelerat. De pildă, în Oltenia sunt 400 de mii de hectare cu terenuri nisipoase în pantă. Studiile de specialitate arată că terenurile agricole în pantă, cu pericol de eroziune ocupă 43 % din suprafața agricolă a țării.
Parlamentul României ia în calcul interzicerea exportului de cherestea. Reprezentanții Asociației Forestierilor din România ASFOR consideră că interzicerea exportului de cherestea este un non-sens economic și va duce la falimentarea sectorului forestier. România produce 5,5 milioane metri cubi cherestea din care exportă anual aproximativ 4 milioane metri cubi, iar consumul intern reprezintă circa 1,5 milioane de metri cubi, precizează reprezentanții ASFOR. Datele arată că România este printre primii 10 jucători la nivel european pe piața de cherestea, loc obținut foarte greu și în condiții de concurență acerbă cu o serie de competitori precum Austria, Germania, Rusia, Suedia sau Finlanda. Este de neînțeles de ce se dorește ca printr-o lege România să fie scoasă de pe piața externă a lemnului, menționează sursa citată.
