Numai că în România lucrurile sunt de cele mai multe ori doar în stadiul de intenție sau dezbatere. Sunt puțini fermierii care se ocupă de astfel de chestiuni, și în general nu vorbim de ferme cu suprafețe mari. Chiar dacă există cerere pentru astfel de lucruri, cei de la capătul final al ”lanțului scurt” (restaurante, clienți persoane fizice) nu prea găsesc de unde să se aprovizioneze. Există câteva inițiative, aproape singulare, iar ele sunt concentrate de obicei în jurul marilor orașe, acolo unde și puterea de cumpărare este ridicată.
Despre astfel de situații discutăm în emisiunea de acum cu Tiberiu Cazacioc, editor al ”Observatorului Gastronomic”, susținător al ideii de ”lanț scurt” în agricultură.
Iar pentru a căuta (și găsi) exemple de bune practici în domeniu în plan european, o avem alături pe Mihaela Gherghișan, corespondent RFI la Bruxelles.
Pe scurt, spune Tiberiu Cazacioc, ”Lanțurile Scurte de Aprovizionare Alimentară” fac parte dintr-un sistem alimentar alternativ și se definesc prin câteva trăsături esențiale:
• produsele respectă condițiile specifice unui model alimentar alternativ (producție extensivă, artizanală, tradițională, ecologică sau de manufactură);
• capacitatea crescută de a oferi informații despre producător și produsul alimentar, trasabilitatea fiind doar o parte din această informație;
• capacitatea de a asigura un preț echitabil (păstrarea valorii adăugate la producător și beneficii superioare pentru consumatori);
• dimensiunea scurtă a lanțului: de la o relație directă la un număr cât mai redus de intermediari.
