Fermierii care produc sfeclă de zahăr au nevoie, și anul acesta, de o derogare prin care să poată folosi substanțe neonicotinoide. Această derogare a fost acordată de către Ministerul Agriculturii.
Companiile din industria pe procesare a zahărului reclamă lipsa infrastructurii feroviare care să permită transportul materiei prime. În aceste condiții, transportul se face pe șosele, cu costuri mai mari și cu un timp crescut de livrare la fabrică.
Invitaţi: Gheorghe Bejan, director executiv, Patronatul Zahărului din România, Mihai Dimitriu, director executiv, Federația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România.
UE era în 2019 al treilea producător de zahăr din lume, zahărul provenit din UE se ridică la peste 10% din producția mondială. Majoritatea culturilor de sfeclă de zahăr sunt concentrate în Franța, Germania şi Polonia. Dar și acest sector al agriculturii ca şi multe altele, se traversează o criză al cărui sfârșit tot nu se întrevede.
Producția europeană de zahăr este concentrată în 15 grupuri, operând peste 100 de rafinării, care produc 98% din cantitatea totală.
Acest sector, ca şi cel al laptelui și altele , se află în criză întrucât – ca și celelalte și încă din 1968 – el a fost subvenționat și susținut de Politica Agricolă Comună după care a pierdut această susținere.
Sectorul zahărului a beneficiat până în 2017 de așa numita dublă cotă, pe de-o parte producția era plafonată în statele UE, dar se putea produce în plus, acea cantitate suplimentară fiind destinată exportului.
Producătorii de zahăr nu au fost vizați de diversele reforme importante ale PAC realizate după 1992 care au redus prețul garantat la cereale și carnea de vită și au introdus plățile la hectar și pe cap de vită . În 2006 însă OMC obligă UE, după o plângere a Braziliei, să nu mai subvenționeze decât în parte exporturile de zahăr europene care reprezentau până atunci o variabilă de ajustarea a pieței.
Reforma aceasta a transformat UE în importator net de zahăr și până în 2010 a dus la mărirea prețului pe tonă în restul lumii până la prețul european de 440 euro.
Devenind importator net și nefiind la început pregătită în aprovizionarea stocurilor pentru un export robust, UE se regăsește repede inferioară Braziliei care s-a instalat din 2011 drept lider mondial în producția de zahăr.
După reforma PAC din 2014 care a introdus conceptul de dispariție a cotelor de zahăr în următorii ani, UE a deschis ușa unei crize care s-a instalat de atunci aproape pe nesimțite.
Astăzi, producția sfeclei de zahăr nu mai este rentabilă, iar instrumentele de reglementare şi de evitare a riscului nu au fost de fapt niciodată folosite. Tensiunile din cadrul filierei de zahăr sunt astăzi palpabile.
Statutul de importator net al UE, care rămâne totuși alături de Brazilia un actor de primă importanţă mondială în domeniu, ar fi trebuit să ducă la o mărire a cursului zahărului în bursă, ceea ce nu s-a întâmplat cu adevărat.
În diferite țări europene, unele unități de procesare a zahărului au fost închise, altele vor urma, de aceea analiştii spun că politicile de reglementare a sectorului european al zahărului vor trebui complet regândite.
Până acum, capetele luminate europene, pe care le găsim deopotrivă la Comisia Europeană ca și printre experții statelor membre, au dat greș atât cu eliminarea cotelor în sectorul laptelui cât și în cel al zahărului. Experți independenți spun că o nouă politică se impune acum, dar nimeni nu spune concret cum va trebui ea gândită și apoi aplicată.
Jurnal Rural
Carnea de porc în România înregistrează, anul acesta, cel mai mare preț la producător dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, 212,94 euro/100 kg carcasă. Carnea de porc românească a avut a treia cea mai mare creștere de preț din Uniune în ultimul an (50,7%), după Lituania (54,7%) și Danemarca (54,3%).
Sunt o serie de cauze pentru care carnea de porc din România este printre cele mai scumpe din Uniunea Europeană. Pe de o parte, pesta porcină africană a redus drastic efectivele de porci din România, determinând o scădere severă a ofertei interne și creșterea dependenței de importuri. Piața de aprovizionare pentru producătorii români este Uniunea Europeană, unde producția totală s-a redus cu mai mult de 14%, simultan cu o creștere puternică a cererii din partea statelor asiatice, afectate și ele de pestă porcină africană. Cererea mai mare pe piața UE și producția mai mică au condus la o majorare a prețurilor în Uniune cu 36,6%, în medie, în ultimul an. Pe de altă parte, vânzările de carne de porc pe piața românească au fost susținute de cererea internă, chiar în condiții de creștere a prețurilor, stimulată de veniturile mai mari ale populației.
Excedent de balanță comercială la cereale
România a exportat, în primele zece luni din 2019, cereale în sumă de 2,1 miliarde de euro, cu 16% mai mult comparativ cu perioada similară a anului anterior, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică. Importurile de cereale şi preparate pe bază de cereale s-au cifrat la 325,8 milioane de euro (plus 18,2%), rezultând un excedent de 1,82 miliarde euro.
Exporturile de grâu au totalizat aproximativ un miliard de euro, iar cele de porumb 955 milioane de euro (45,55%% din total). În ţările din Uniunea Europeană au fost exportate, cereale în sumă de 764 milioane euro. România a obţinut anul trecut o producţie de 17 milioane de tone de porumb, în scădere cu aproape 9% faţă de 2018, când a raportat 18,66 milioane de tone, deşi suprafaţa însămânţată a fost mai mare cu 240.000 de hectare.
Conform datelor MADR, în 2019, producţia obţinută la grâu, secară şi triticale a înregistrat un plus de 2,51%, de la 10,1 milioane de tone în 2018, la 10,4 milioane de tone anul trecut. Cel mai bun randament la grâu s-a obţinut în judeţele Giurgiu – peste 5.800 kg/ha, Satu Mare – 5.700 kg/ha, Brăila şi Dolj – cu 5.300 kg/ha fiecare.
Agricultura organică în România, la coada clasamentului UE
Suprafaţa totală de teren alocată agriculturii organice în Uniunea Europeană a fost de 13,4 milioane de hectare în anul 2018, echivalentul a 7,5% din totalul terenului utilizat. Pe ultimele locuri în Uniunea Europeană se află Malta şi România, unde suprafeţele de teren alocate agriculturii organice reprezentau doar 0,4% şi, respectiv, 2,4% din suprafaţa totală de teren utilizată în agricultură, arată datele publicate de Eurostat.
La polul opus, statele membre UE cu cea mai mare pondere a suprafeţelor de teren alocate agriculturii organice în 2018 au fost: Austria (24,1% din suprafaţa totală de teren utilizată în agricultură), Estonia (20,6%) și Suedia (20,3%).
Specialiștii reamintesc că înainte ca o suprafaţă de teren să fie certificată ca fiind „organică”, trebuie să treacă printr-un proces de conversie, care poate dura doi-trei ani, în funcţie de cultura agricolă.
Prețuri în scădere la produsele agricole primare
Anul trecut, grâul și orzul au avut scăderi importante de preț, în România. În luna decembrie 2019, prețul mediu al orzului era cu 20% mai mic decât în decembrie 2018, iar grâul ușor era cu 5,2% mai ieftin, potrivit datelor centralizate de Comisia Europeană. Porumbul s-a plasat ușor peste prețul consemnat cu un an în urmă, cu 0,4%.
Practic, anul trecut, în toate statele membre ale Uniunii Europene prețurile grâului și orzului au fost în scădere, cu excepția Greciei, ale cărei producții, însă, sunt mici. În medie, în Uniunea Europeană, grâul ușor a fost mai ieftin cu 7,7% în decembrie 2019 față de decembrie 2018, iar orzul a fost valorificat la prețuri cu aproape 18% mai mici.
În ansamblul Uniunii Europene, porumbul a înregistrat, în medie, o scădere a prețului cu 3,5% în perioada raportată, cu diferențe majore între statele membre: reduceri de peste 10% în Polonia, Ungaria, Austria și ușoare creșteri înregistrate în România (0,4%), Portugalia (0,5%) și Bulgaria (2,4%).
