Agricultorii români se deosebesc de cei din statele vestice prin câteva lucruri - duc lipsa de utilaje performante, nu au acces la credite bancare și, de multe ori, le lipsesc abilitățile manageriale.
Imaginea a fost creionată chiar de către cei care conduc domeniul, printre care și ministrul Daniel Constantin. Așa că e firesc faptul ca miliardele de euro venite prin Programul Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020 să fie direcționate în anumite domenii de intervenție pentru reducerea gradului de înapoiere al satelor românești.
Fondurile europene au devenit astfel un fel de leac universal pentru toate problemele din agricultură, doar că ele reprezintă numai o parte a soluției. S-a dovedit nu o dată că cei care își doreau banii europeni nu prea aveau habar ce să facă cu sumele la care sperau, nu existau idei clare de investiții sau afaceri. Ori Uniunea Europeană nu împarte banii doar de dragul de a-i da cuiva și fără să știe că sumele în chestiune vor aduce dezvoltare și plusvaloare.
Există o campanie, în derulare, a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, campanie națională de răspândire a informațiilor despre accesarea și derularea finanțărilor europene prin PNDR 2014 – 2020. Acțiunea are loc până în august, va exista sigur și un raport final despre utilitatea și rezultatele campaniei, dar în mod cert vor mai fi destule întrebări fără răspunsuri pentru că nu întotdeauna informațiile ajung la cei care au nevoie de ele.
Așadar, cum luăm banii Uniunii Europene în agricultura românească, cu mențiunea că domeniul are cel mai bun grad de absorbție? Care sunt proiectele care au șanse reale să primească finanțare, ce vrea Uniunea Europeană în schimb? Acestea sunt temele discuției din emisiunea Rural, alături de Ovidiu Vasincu Pricopie, consultant de business, Dacian Vasincu, consilier parlamentar, și, de la Bruxelles, corespondentul RFI Mihaela Gherghișan.
