Vă propun în continuare să aflăm ce a fost la RALF 2018 – eveniment dedicat marilor fermieri (adică aceia cu exploatații de peste 1000 de hectare) și liderilor din agricultură, care prezintă bune practici, modele de business, exemple de succes și studii de caz din agricultura românească și internațională. Bogdan Romaniuc este cel care s-a ocupat, alături de mulți alții, de organizarea și prezentarea forumului.
Și de la RALF 2018 nu aveau cum să lipsească exact fermierii. Lucian Buzdugan conduce, de mult timp, afacerea agricolă din Insula Mare a Brăilei.
Lucian Buzdugan ne vorbește despre Insula Mare a Brăilei: Pentru mine este o mare onoare să fac parte din comitetul de sfătuitori. RALF se dovedește a fi una din cele mai bune organizații, bune prin ceea ce organizează. Nouă, fermierilor, ne prinde extraordinar de bine întâlnirea într-un forum în care se dezbat, se discută despre noile tehnologii și viitorul agriculturii.
În domeniul agriculturii avem un potențial mare, pe care nu-l exploatăm cât trebuie. Singura cale este aceea de creștere a performanței. Performanța înseamnă randamente mari pe hectar, costuri reduse, grija față de pământ, de sol, de natură și nu în ultimul rând, grija față de oameni. Eu vă garantez că în câțiva ani vom vorbi despre alt fel de agricultură.
Fondul Al Dahran investește foarte mult în a transforma insula, în mai mult decât ceea ce este astăzi. Anul acesta am investit pentru la anul 50 de milioane. Se investește o sumă mare. Nu mai putem da îngrășăminte legați la ochi, 250 de kg. Dăm variabil, în funcție de bilanțul care există între nevoia plantei și a solului. Avem laboratorul nostru. Având această cartare pe variația de aprovizionare în elemente fertilizante, ca să realizăm producția uniformă pe toată suprafața, pe care o vrem, trebuie să dăm îngrășăminte variabile. Dacă pui prea mult nu dăunează numai pământului, dar și plantelor. Asta înseamnă agricultura de precizie. Noi, la această oră, deținem un sistem, prin care fermierul, oricare ar fi el, inclusiv eu, care am în grijă 650 de sole, în medie de 80 de hectare, știe în orice secundă, prin satelit, stând în birou, în mașină sau alături de sola respectivă, ce este pe întreaga suprafață pe mentru pătrat. Imaginați-vă că a crescut porumbul de trei metri jumătate, prin luna iulie – august. Doar satelitul mai poate intra în sola respectivă. Această agricultură nu se mai face cu vechile tractoare, cu vechile combine: combina pe care o cumpăr astăzi se autoreglează din mers fără intervenția omului. De data aceasta, schimbăm cele 80 de combine pe care le avem cu 30 de combine, mai eficiente. De condus nu mai conducem de mult, mergem pe bază de GPS: să reduci pierderile până aproape de zero, să reduci consumul de motorină la jumătate numai pentru că cineva monitorizează treaba asta – e un lucru formidabil. În cei 10 ani în care ar trebui să se amortizeze o combină, nu numai că se amortizează, dar mai vin 26 de milioane. Grija față de pământ este să nu îl mai tasăm. Dotăm toate tractoarele și toate combinele cu șenilă și în felul acesta tasarea e mai mică. Punem bacteriile la treabă. Ele sunt o a cincea forță agricolă, pe care noi nu vrem să o valorificăm și nu știm cât de mare e această valoare. Ele lucrează când au aer, căldură și apă. Noi, anul acesta, spre mândria fermierilor din România, am ajuns să producem mai mult porumb decât Franța. Nu avem randament, la productivitate mai putem lucra. Dar suntem pe drumul bun. În curând vom ajunge pe primul loc și la porumb, așa cum suntem la floare. Cred că cineva este interesat să nu mai avansăm, omorându-ne cu ajutorul insectei tanymecus, pentru care nu există soluție. Eu cultiv în jur de 10.000 – 12.000 de hectare de porumb. În același timp, e bătaie în insulă pentru cei care vin pentru rapița mea și pentru floarea soarelui, amândouă tratate cu neonicotinoide. Eu aplic un tratament cu grijă. Iau niște produse mai scumpe, care sunt prietenoase cu albinele, cu prădătorii, cu dăunătorii de care am nevoie să fie în viață, care consumă celelalte insecte sau ouăle de la celelalte insecte.
Noi, de 18 ani am investit tot ce am primit de la Uniunea Europeană, tot profitul pe care l-am avut pentru a ajunge la acest nivel. Astăzi e cea mai cumplită secetă. Aș fi fost mort dacă 65% din insulă nu ar fi fost irigată: am cel mai frumos grâu din sud-estul României pentru că am irigații.
Despre pesta porcină pot spune că dacă aceasta a apărut în Europa, ar trebui să punem cu toții bani și să o blocăm acolo, să nu o lăsăm să avanseze. Uniunea și toate statele trebuie să se mobilizeze. Cred că există instituții a tuturor celor care se ocupă de prevenirea epizootiilor și acestea ar trebui să tragă semnalul de alarmă.
Din cealaltă parte a țării a venit la RALF 2018 Dimitrie Muscă, cel care a pus la punct Combinatul Agroindustrial Curtici, Arad.
Dimitrie Muscă, unul dintre cei mai cunoscuți și mai notorii ferrmieri din Arad : Un om, indiferent de sectorul de activitate, când spune că le știe pe toate și că totul e rezolvat înseamnă că s-a plafonat definitiv. Se vorbește despre dezvoltarea în domeniul electronizării în agricultură cu producții mari. Englezii spuneau acum de producții de 11 – 12 tone de grâu la hectar. Italienii merg pe hibrizi de porumb foarte tardiv, grupa 600 FAO, pe care îl recoltează doar în luna decembrie. Își pot permite să facă acet lucru și atunci producția lor este de 15-18 tone la hectar.
În România nu putem să facem acest lucru la ora actuală pentru că la grupa 600 duc la umiditate de doar 35%, iar depozitarea este extraordinar de costisitoare.
La toți cei care vând produsele, mai ales semințele, am căutat să acumulez nu doar cantitate kilograme pe hectar, ci kilograme de proteină pe hectar. Eu dețin peste 40.000 de capete de porci, peste 2.500 de capete de bovine (lapte, carne) și mă interesează să obțin cantitatea de proteină la un preț aproximativ cu prețul normal de cost al kilogramului de porumb sau de grâu.
Avem 4-8 medici veterinari în fermele de porci și 4 medici veterinari în fermele de vaci. Nu putem să lucrăm fără medici veterinari. Interesul este comun într-o unitate: ca inginer mecanic, medic veterinar, inginer zootehnist, inginer agronom sau horticultor. Pesta porcină africană constituie o problemă foarte grea. În Polonia, în 5 ani, au fost eutanasiate 45.000 de capete de porci, iar în România – 350.000 de porci în 4 luni. Eu am spus că pesta porcină africană va ajunge în Delta Dunării. Unii s-au umplut de bani, pentru că la intrarea pestei porcine dezinfectantul era produs de către Farmavet și era vândut cu 30 de lei kilogramul, iar astăzi este peste 100 de lei kilogramul.
Nu e numai pesta porcină. Avem scrapia la oi în câteva județe. Acum doi ani am avut și limba albastră la vacă. Moare un sector și nu facem nimic. Vine Ministerul Agriculturii și ne spune că pleacă pesta porcină africană. Eu știu că nu pleacă.
Am fost în Camera Deputaților la Comisia de agricultură. Ne-am dus să susținem această molimă care este pesta porcină africană. A fost și reprezentantul ANSVSA. Nu stăpânea legile, nici datele. Am fost 13 crescători de mari ferme de porci din țară. Nu am vrut să dăm legea ca să omorâm porcii mistreți. Prima dată pe acolo au intrat. Prin nordul țării, în Satu Mare, puțin din Bihor, Maramureș pesta intră tot cu porcul din Ucraina. Dacă ajungem la 50% din județe afectate nu mai avem voie să mișcăm carnea.
Am făcut o mare prostie. Am venit și am spus că porcul magaliță este viitorul cosmic al României și al industriei cărnii din România. Ca specialist vă spun că este rasa de animal care a fost pusă la colț de către istorie. Nu are eficiență economică.
Nicolae Sitaru, un celebru fermier din domeniul porumbului, din Ialomița despre RALF 2018:
RALF este un târg al marilor exploatații agricole din partea Uniunii Europene. Învățăm unii de la alții soluții și cum să ne dezvoltăm în agricultură. România a avut o foame de informații și utilaje în acest domeniu. Să nu uităm că în urmă cu 11 ani când România se integra în Uniunea Europeană aveam vreo 4 milioane de hectare de terenuri agricole nelucrate. În zece ani, în zona vegetală s-au schimbat multe lucruri, în bine. Locul nostru e undeva cu producții peste media din Uniunea Europeană. Toată lumea spune că suntem pe locul întâi cu producția de porumb în Europa, dar, la productivitate nu suntem.
Porumbul e o cultură de viitor. Pentru mine, porumbul a însemnat cultura cea mai profitabilă în fermă, aproape în fiecare an, chiar și în anii mai buni sau mai proști. Drept pentru care, uneori, eu mă apropii de jumătate din suprafața cultivată cu porumb în fermă.
Important este ca fiecare să lupte să ajungă la producții foarte bune. Eu conduc o asociație în județul Ialomița. Anul trecut am făcut un sondaj cu privire la producțiile obținute de fermele din asociație. Pot să vă spun că sunt peste media europeană. Din sondajul respectiv am constatat că cele mai eficiente ferme din punct de vedere al productivității sunt cele cuprinse între 500 și 1000 de hectare.
Chiar și după constituirea comitetului de oameni cu experiență, și aici pot să spun că sunt onorat să fiu lângă domnul Buzdugan și domnul Muscă, comitet care poate aduce o îmbunătățire mediului de afaceri din agrobusiness, autoritățile nu au ținut cont de ce au vrut organizațiile profesionale, așa divizate cum sunt ele. Legile noi sunt mai proaste decât cele care au fost înainte. Acum se lucrează la o lege cu privire la circulația terenurilor agricole, dar lipsește expertiza. Ferma mea are peste 25 de ani, dar aș putea spune că orice inspector care vine ar putea să găsească motive să îmi închidă activitatea. Părerea mea este că ar trebui să avem niște reguli transparente, simple, ușor de studiat și ușor de aplicat.
Cătălin Lenţa si Monika Puiu la RALF 2018
Monika Puiu, Director NHR Agropartner, o prezență mai mult decât obișnuită în viața agriculturii din România: Ce se întâmplă astăzi la RALF este o întâlnire între fermieri. Ei au șansa să afle ce probleme au fermierii din toată Europa și care sunt soluțiile. Fermierii români pot înțelege că de fapt stau bine și că dezvoltarea în România este una foarte bună. Avem niște ferme superbe. Dacă îi ascultăm pe fermierii veniți din Anglia, Estonia, Polonia sau Ucraina, vom înțelege cum sunt dotate fermele lor și cum se fac afacerile la ei. Noi mai avem foarte multe de învățat, dar și ceilalți ar avea ce să învețe de la fermierii noștri. De exemplu: cum se conduce o fermă sau cum reușim să rezolvăm problemele provocate de schimbările climatice, precipitații puține și secetă.
Dincolo de acel cadru al politicii agricole comune și de programele naționale din fiecare stat, avem nevoie de canale de comunicare între fermieri la nivel european. Pentru mine, RALF este legătura personală între fermieri. Bucuria mea este să văd astăzi un fermier din Iași care vorbește cu un fermier din Dolj. Ei vor păstra legătura, se vor sfătuie pe Facebook, vor povesti. Îmi place foarte mult conceptul, de aceea l-am susținut de la prima ediție, încă de acum doi ani.
Școala profesională în sistem dual este un concept care merge foarte bine în mai multe țări din Europa și a fost reintrodusă și în România. Aici vorbim de un parteneriat cu agenți comerciali privați, fermieri sau vânzători, firme cu investiție privată. Statul este un colos, un organism mare care se mișcă lent, dar totuși a mișcat ceva. Noi am luat inițiativa de a instala o clasă la Liceul Harnj. Merge pe program și sunt foarte mulțumită. Văd că s-au alăturat și fermieri, iar prima clasă de elevi și mecanici agricoli o vom avea lângă Iași, în liceul din Miroslava. Acolo am avut o întâlnire cu fermieri, oficialități. Noi cei de la APIMAR, am fost acolo să facem o primă clasă de elevi agricoli, care merg în practică la ferme, iar cei mecanici agricoli merg în practică la membrii APIMAR, care au un atelier acolo. Teoria o învață împreună, iar practica o fac specializat.
Omul înțelege agricultura și ce vrea pământul hrana, tratamentul și tehnologia de care are nevoie. El trebuie educat diferit. Mulți fermieri nu mai vorbesc de tractoriști, dar aceștia sunt oameni foarte valoroși pentru agricultură.
În viitor avem nevoie de oameni bine educați. Am fost la un liceu unde elevii mi-au spus că la școala profesională îi acceptă și pe cei care au o medie foarte mică. Dar vreau să va spun că noi nu putem lucra cu cei care au media trei. Noi avem nevoie de oameni de calitate, care înțeleg repede problema și care sunt gata să învețe toată viața. Salariul este corespunzător, chiar și la ferme. Un operator bun poate să întrețină o familie fără nicio problemă.
Despre învățământul dual, unde am și fost pionieri în această țară, pot să vă spun că la Miroslava avem un exemplu demn de urmat. Eu chiar simt că ar trebui să facem o școală pentru adulții care lucrează deja în agricultură, să fie ca o formare pentru acei care au lucrat ani la rând cu niște echipamente foarte simple, iar acum nu mai pot face față. Am căutat să-i trimitem și efectiv nu am găsit școala unde să se poată încerca. Există interesul fermierilor să-și trimită oamenii la o astfel de școlarizare. Cred că există interes și în rândul operatorilor, doar că nu am găsit școala și profesorii care să poată face asta. Eu, ca profesor, am văzut sistemele care se aplică la furnizorii noștri: ei îi invită pe pensionarii lor, care au muncit ani de zile în fabricile lor, care cunosc foarte bine ce se întâmplă și care astăzi fac ghiduri prin fabrici sau antrenamente pentru tineri.
Asta am fi vrut. Să invităm specialiștii de afară, să antrenăm profesori de la noi sau să trecem direct la operatori. Acesta este un proiect la care lucrez. Încă nu știu dacă voi reuși să-l concretizez, este de urmărit pentru mine.
