Pentru sectorul de panificație, această perioadă a sărbătorilor — și aici ne referim la sărbătorile pascale — este una de vârf? Mă refer, desigur, la perioada vânzărilor. Aveți o estimare: cât de mult cresc vânzările față de o perioadă obișnuită din an? Și, evident, ce se cumpără cel mai mult? Mă gândesc că produsul vedetă rămâne, totuși, cozonacul, nu-i așa?
Viorel Marin: „Cozonacul și pasca. Din acest punct de vedere, creșterea pentru pască este de 100%, pentru că, în restul anului, practic nu există piață pentru acest produs. În ceea ce privește cozonacul, creșterea este masivă — cererea pe piață urcă cu 80–90%, ceea ce o face echivalentă cu perioada Crăciunului.
Producătorii din România au ocazia, în această perioadă, să valorifice produse cu valoare adăugată mare — un aspect imperios necesar pentru viabilitatea sectorului de panificație. Bineînțeles, oferta este foarte bogată: toți producătorii se întrec în noutăți și inovații, care de care mai gustoase.
Prețurile nu pot fi considerate un impediment. În afară de o ușoară creștere — care, oricum, este sub rata inflației — scumpirile se explică, mai degrabă, prin majorarea costurilor cu forța de muncă și prin dispariția unor facilități fiscale. Chiar și așa, creșterile de prețuri la raft nu depășesc 4–5%.”
Ce se întâmplă la Bruxelles și în alte state europene sau chiar în Statele Unite, în ceea ce privește produsele de panificație cu ocazia sărbătorilor. Cozonacul și pasca se regăsesc și acolo? Sau mai puțin? Care sunt tradițiile?
Mihaela Gherghișan: „Ah, vrei să spui tradiția belgiană? Ei bine…fiecare o respectă atât cât vrea și cât poate, în funcție de locul în care se află și de gusturile personale. La Bruxelles există mai multe magazine românești — nu la fel de multe ca cele poloneze. Aici, dacă dai cu o piatră după un câine, dai peste un polonez, cum s-ar spune. Dar sunt câteva magazine românești, inclusiv un depozit mare angro, care vinde atât cu ridicata, cât și cu amănuntul.
În ceea ce privește tradiția occidentală de Paște — și e important de spus că anul acesta Paștele catolic și cel ortodox coincid —, nu include deloc cozonacul sau pasca, așa cum le avem noi. Se vopsesc ouă, dar este mai degrabă un obicei pentru copii: ouăle sunt ascunse prin parcuri, copiii le caută, le găsesc… dar nu neapărat ca să le mănânce.
Așadar, tradițiile sunt foarte diferite, iar Paștele, în Europa de Vest, nu are neapărat aceeași încărcătură religioasă și gastronomică precum în România. Este, mai degrabă, o vacanță de primăvară, pe care toată lumea încearcă să o folosească pentru a pleca undeva.”
Siguranța alimentară și competitivitatea: provocările României
Viorel Marin: În industria alimentară nu există lanț scurt care să aibă la final un producător casnic, persoană fizică, deci acest lucru este total împotriva oricărui tip de legislație. Și, cum să spun, siguranța alimentară și sănătatea publică sunt grav puse la încercare, pentru că condițiile de siguranță alimentară europene sunt extrem de dure. Companiile investesc extrem de mult pentru a respecta aceste condiții de igienă, care, în bucătăria proprie, sunt total inexistente. Ingredientele care se folosesc sunt în afara oricărui control – poate să bage orice, orice așa-zis ingredient cumpărat, cine știe de pe unde, în aceste produse.
Deci, pentru industria alimentară este un fenomen cu implicații extrem de negative. Și, doar ca să fac o mică revenire la ce a spus colega dumneavoastră, Mihaela, de la Bruxelles, legat de polonezi: păi ce să ne mai mire expansiunea poloneză? Expansiunea poloneză o vom vedea de mâine și în România, prin întregi lanțuri de supermarketuri care ajung din Polonia să năpădească efectiv piața de retail din România.
Deci și aici ajungem la altceva: la faptul că România este total repetentă la fenomenul de promovare, atât pe plan internațional. Și vorbim de internaționalizare, vorbim de deficit de balanță comercială cu produse alimentare, dar, în același timp, în afară de niște sfaturi și niște sloganuri care mai sunt vehiculate în media, în rest nu se întâmplă nimic.