În emisiunea Rural de astăzi discutăm despre neclaritățile care încă mai există în domeniul viticol în România și despre strădaniile actorilor din domeniu de a-și promova produsele într-o piață tot mai selectivă și mai elitistă. Toate acestea se petrec în timp ce deputații din comisia pentru agricultură încearcă să răzbească prin necunoscutele”legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole”.
Chiar dacă viticultura este primul sector agricol care a accesat fonduri europene după momentul aderării României la Uniunea Europeană, problemele în domeniu nu au dispărut. Producătorii de struguri şi de vin recunosc că măsura de restructurare şi reconversie a plantaţiilor viticole este un mare câştig pentru ei, dar amintesc în mod constant că ei nu beneficiază de subvenții din partea statului, de exemplu nici cea pentru motorină, pe care o primesc toți ceilalți fermieri.
De asemenea, o mare problemă a sectorului vitivinicol o reprezintă fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor agricole, iar vina aparţine atât producătorilor, mici sau mari, pentru că nu vor să se asocieze, cât şi autorităţilor, care n-au găsit modalităţi concrete şi practice de a stimula micii producători să se asocieze.
O posibilă soluție, propusă de cei din domeniu, ar fi ca statul să încurajeze asocierea producătorilor agricoli într-un sistem de tip public-privat. Concret, asta ar însemna că într-o primă fază se identifică o suprafaţă viticolă optimă pentru exploatare, iar ulterior aceasta va fi pusă la dispoziţia unui grup de producători, care vor exploata în comun suprafaţa respectivă şi vor angaja un manager.
Într-o etapă și mai târzie ar putea interveni statul, care eventual ar veni cu o contribuţie care poate fi complementară prin PNDR, de exemplu, cu o sumă alocată pentru investiţii de natură să crească valoarea adăugată a produsului.
O altă mare problemă a viticultorilor este lipsa resurselor financiare pentru a continua investiţiile, iar fermierii și producătorii propun, de multă vreme și fără prea mare folos, un sistem financiar de acordare a creditelor bancare pentru agricultură. De exemplu, o soluție la îndemână ar fi capitalizarea CEC-ului, bancă a statului, şi crearea prin acea instituţie bancară a unui fond destinat finanţării agriculturii, cu garanţia statului.
În ceea ce priveşte lipsa promovării vinului românesc, se întrevăd două soluţii: asocierea producătorilor în vederea promovării conceptului de ”vin românesc” şi implicarea financiară a executivului pentru promovarea produselor alimentare din România în piaţa internă.
Toate aceste subiecte sunt discutate în emisiunea de astăzi cu Emil Florian Dumitru, director executiv al Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole, alături de corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghișan.
