Agricultura este o loterie. Asta am învățat-o de la fermierii care în fiecare an își văd supuse culturile la tot felul de amenințări. “Când lucrezi sub cerul liber, ești la voia Domnului”, îmi spunea un senior cu ștate vechi în sector. Oamenii s-au învățat deja că niciun an nu este la fel și orice este posibil. Dar până anul acesta, când au fost puși să se războiască cu două mari amenințări – pandemia de Covid-19 și seceta, nu au mai trăit nicicând asemenea emoții. Învățați să se lupte cu răzvrătirile naturii, fermierii s-au văzut în această primăvară nevoiți să se ferească de un dușman nevăzut. Nu prea au știut cum să reacționeze, așa că au mers pe mâna autorităților și au respectat cât au putut regulile de distanțare socială. A fost tot ce au putut face, pentru că de deplasat s-au deplasat la treaba lor, în câmp, beneficiind de înlesnirile oferite de autorități celor care muncesc pământul.

Problema cea mare și de care s-au plâns toți în egală măsură a fost seceta care a afectat culturile de toamnă mai mult sau mai puțin, în funcție de regiuni. Cum au resimțit agricultorii români cele două fenomene din acest an am încercat să aflu stând de vorbă cu mai mulți fermieri din vestul țării, dar și cu specialiști implicați în sector.



Pentru fermieri,
Covid-ul a fost seceta

Dușmanul nevăzut al planetei a făcut victime pe toate meridianele și a afectat multe afaceri, unele sectoare de activitate ieșind mai șifonate decât altele. Agricultura totuși a fost unul dintre domeniile mai puțin încercate, pentru că fermierii au avut înlesniri privind deplasarea, dar au resimțit totuși frământările pieței, cu întârzieri inevitabile la livrarea inputurilor și creșteri uneori artificiale ale prețurilor.

Gătaia, Timiș

La una dintre cele mai mari ferme agricole din județul Timiș unde cei 300 de angajați lucrează mai bine de 12.000 ha, activitatea a fost perturbată, dar proprietarii fermei au răsuflat ușurați că au trecut peste pandemie fără probleme.

Covidul, impact doar la nivel psihologic

“Sunt lucruri care îți apar inevitabil în viața asta și în agricultură sunt o grămadă de riscuri, iar Covid-ul ăsta nu l-a prevăzut nimeni și a avut un oarecare impact psihologic asupra noastră.”
Leo Gonciulea, inginer zootehnist

Dacă la capitolul forță de muncă lucrurile s-au rezolvat cu un management adaptat la situație, în privința aprovizionării cu inputuri acestea s-au făcut cu întârziere și la prețuri mai ridicate, ceea ce a creat nemulțumire.

Ferma Maxagro din Gătaia, județul Timiș.

“Primul impact pe care l-am avut a fost asupra aprovizionării în primă fază, pentru că au fost întârzieri la aprovizionarea cu imputuri, mai ales pe partea zootehnică unde livrările trebuie să se facă săptămânal. Aici vorbim de șroturi, de medicamente, premixuri. Impactul al doilea a fost cel al măririi prețurilor”,
explică Leo Gonciulea.

Seceta în schimb dă emoții fermierilor până la momentul recoltării. Instalată încă de la semănatul culturilor de toamnă, seceta prelungită, a dus la distrugerea completă a grâului în multe zone. Chiar și în ferma de la Gătaia au fost culturi care au fost întoarse, pentru că a plouat puțin în primăvară, iar cantitatea de apă cumulată până la începutul lunii iunie nu a depășit 100 litri/ha. “Nu este rău, dar impactul se va vedea în producție. Dacă la rapiță în fermă se înregistrează de regulă producții de 3.700 – 4.200 kg/ha, anul acesta producția estimată e posibil să fie sub 3500 kg/ha. Ea arată bine, însă talia este mică. Singura speranță sunt ploile din iunie care ar trebui să umple bobul și să se recupereze din întârzierile înregistrate în evoluția plantelor”, spune inginerul de la ferma din Gătaia.

Deta, Timiș

Tot în județul Timiș, de data asta în Deta, într-o fermă de familie condusă de o tânără de 26 de ani, fostă absolventă a Facultății de Agricultură din cadrul USAMV BT Timișoara neliniștea creeată de secetă a fost mai mare decât pandemia.

Dana Boariu, Deta județul Timiș

Birda, Timiș

La Birda, în județul Timiș se cultivă în sistem ecologic 1600 ha de cereale, porumb și plante tehnice. O fermă vegetală integrată complet într-un domeniu de vânătoare ce aparține unei familii de belgieni. Pentru ei, pandemia nu a avut efect direct, însă au resimțit lipsa irigațiilor într-un an în care seceta a afectat mai ales grâul, în proporție de 30-40%.

Exploatatia Agricola Birda

Săcalaz, Timiș

Pentru o fermă agricolă din Săcălaz anul agricol este deosebit de greu. Aici administratorul fermei și-a ținut cultura de grâu în viață cu o muncă asiduă și aplicând multe tratamente. Dar chiar și așa 60-65% din producție este afectată, pentru că de la începutul anului și până la mijlocul lunii mai s-au înregistrat 140 litri/mp, ceea ce este foarte puțin.

Ferma din Săcălaz, Timiș.

Dacă ar fi să concluzionăm, în opinia fermierilor din vestul țării, amenințarea majoră în acest an a fost seceta, deși Covid-ul ne-a marcat pe toți. De altfel printre fermieri s-a născut o nouă sintagmă “în agricultură Covid-ul a fost seceta”.

Șagu, Arad

Aceeași opinie împărtășește și Mihai Oală, administratorul unei ferme din localitatea Șagu, județul Arad, care a mărturisit că pe perioada pandemiei familia a stat izolată, nu a intrat în contact cu alte ferme și au trecut cu bine fără să înregistreze cazuri de Covid. În plus, în primăvară a reușit să vândă cantități mari de grâu și porumb la un preț bun, ușor crescut față de anul trecut, lucru care i-a prins foarte bine. O singură emoție au avut atunci când autoritățile au anunțat suspendarea exporturilor, decizie care nu ar fi avut nicio logică în opinia fermierului.

România a exportat și va exporta grâu

“România exportă și va exporta grâu. Țara noastră produce 8-10 mil. tone, iar noi consumăm 1,5 mil. tone.”
a declarat Mihai Oală.

În opinia aceluiași fermier prețul cerealelor este posibil să mai crească, pentru că pe plan mondial tendința este să nu se mai facă stocuri de rezervă. Probabil că toate țările vor încerca să își reașeze rezervele de stat și este posibil ca anul acesta să se înregistreze o creștere, nu spectaculoasă, dar să fie ceva în plus. “Dacă înainte aveam 2 mil. tone rezervă de stat, acum au redus-o la 300.000 tone, cantitate pe care o vindeau cu două luni înainte de recoltat”, îmi explica Mihai Oală.

Flora Arno, Șagu

CAI Curtici, Arad

În contextul diminuării producțiilor de grâu atât pentru consum, cât și pentru sămânță fermierii ar trebui să se aștepte la o creștere a prețurilor apreciază Dimitrie Muscă, Director General CAI Curtici, jud. Arad.

Combinatul Agroindustrial Curtici, judetul Arad

Pecica, Arad

Ștefan Gladiș, un mic crescător de animale cu 150 vaci Bălțată Românească care alimentează cu lapte localitatea Pecica, județul Arad spunea că pandemia nu a adus nimic, nici de bine, nici de rău. Chiar mărturisea că, “eu tot la 4 dimineața m-am trezit și tot la 11.00 m-am culcat, atâta că nu am mai circulat atât de mult”. În schimb, l-a supărat seceta.

Întreprinderea familială Gladiș

“În 20 de ani, eu pășune mai slabă ca cea de anul acesta nu am avut. Nu a plouat, a fost frig, iarba nu a crescut, o să avem probleme. Cât de curând o să trebuiască să cumpărăm furajele ca să dăm de mâncare la vaci și cu cât se întâmplă mai repede, cu atât costurile pe fermă în acest an vor crește mai mult”, spunea cu năduf fermierul.

Radiografie
după pandemie

Pandemia și seceta au trecut prin viața oamenilor și a companiilor din agribusiness lăsând urme adânci, dar stimulând și dezvoltarea de soluții pentru adaptarea la noile amenințări. Pentru a obține o imagine cât mai completă a sectorului agro-alimentar am stat de vorbă cu Florin Constantin, consultant în strategie pentru firmele din sectorul agricol și fondator al companiei de recrutare Agxecutive care oferă o radiografie completă a impactului creeat de Covid și secetă pe lanțul de producție agro-alimentar. În urma unui sondaj realizat de Agxecutive în perioada aplilie – mai printre reprezentanții a 60 de companii din agribusiness a reieșit că în agricultură, seceta a fost cel mai aprig dușman al momentului. Fenomenul prezent încă din toamna anului trecut și care s-a manifestat violent mai ales în lunile martie – aprilie – mai a distrus o suprafață de aproape 1 mil. ha, ceea ce va reduce producția totală de grâul cu circa 30%, după cum estimează specialiștii. Covid-19 în schimb, a afectat cumva indirect companiile din agribusiness, lovind mai ales în partea de resurse umane, pentru că au fost impuse măsuri sanitare și de distanțare socială, ceea ce a însemnat investiții în noi resurse și o reinventare a modului de lucru.

Covid-ul a fost factorul agravant al secetei

“Pandemia Covid-19 a fost factorul agravant al secetei, însă seceta rămâne un factor de preocupare și va marca profilul profitabilității anului agricol 2019-2020 în mod cert”

In ceea ce privește pandemia, specialistul spune ca este vorba de factori de incertitudine, de o creștere a costurilor și nu neapărat de reducere a oportunităților. Cu o singură excepție. Față de aceeași perioadă a anului trecut, în perioada de izolare contactele dintre companiile care prospectau la nivelul fermei și fermieri au scăzut cu 20-30%, pentru că aceștia din urmă și-au luat măsuri de precauție și au închis fermele, s-au izolat. Practic, pe piață s-au înregistat două tipuri de reacții. Pe de o parte companiile multinaționale sau de talie mai mare au fost mai precaute în a lua decizii drastice, substanțiale în planul resurselor umane și practic ei au făcut un pariu pe continuitate. Pe de altă parte, companiile mici antreprenoriale și cele cu capital local au fost mai nervoase, au luat decizii mai rapide – delimitarea timpului de lucru al salariaților, deci și a venitului, delimitarea salarizării mai mult în partea variabilă, decât în partea fixă și au fost companii care au disponibilizat persoane care au rămas fără obiectul muncii sau le-au pus în șomaj tehnic. Ele sunt din fericire în sectorul agribusiness o minoritate.

Covidul a întrerupt procesul de recrutare

“Dacă la nivelul țării până la 70% dintre companii și-au redus strategiile de recrutare, temporar, pe perioada crizei, în agribusiness peste 50% dintre companii au continuat să-și extindă echipele”

La mijlocul lunii iunie abia se încheie procesul de inventariere a culturilor de toamnă afectate de secetă, iar specialiștii spun că o suprafață de 1 mil. ha de grâu, rapiță și orz a fost distrusă de acest fenomen, în condițiile în care aceste culturi ocupă circa 3 mil. ha în România.

Socotind faptul că de regulă culturile de toamnă sunt cele mai securizate, pentru că de obicei beneficiază de aportul hidric din timpul iernii, am putea spune că în acest an avem parte de o secetă atipică. Iar după acest fenomen agricultura se resimte, pentru că efectele la nivelul fermei se transmit pe tot lanțul. Se transmit prin întârzierea încasărilor și un blocaj financiar în amonte către distribuitorii și furnizorii de inputuri, dar se simte și în aval, pentru că trader-ii, procesatorii de hrană, cei care preiau materiile prime au mai puține oportunități, o marfă de mai proastă calitate și în calitate mult redusă. „Practic, noi suferim în condițiile în care totuși anul agricol 2019 – 2020 la nivel global este unul bun. Pe emisfera sudică recoltele de cereale s-au încheiat cu bine, perspectivele sunt bune și pentru culturile prășitoare, cele care vin în contrapartida culturilor de toamnă și este posibil să fim dublu afectați. Aici în zona Mării Negre avem acest aspect climatic care ne-a pus într-o postură nefavorabilă, însă la nivel global suntem pe stocuri istorice, fără precedent la toate culturile principale, ceea ce nu este benefic, pentru că va fi o presiune asupra prețurilor din cauza abundenței de marfă”, spune Florin Constantin.

Ce învățăm ? Să ne adaptăm !

Analizând contextul și reacțiile actorilor din piața agroalimentară românească am putea spune că seceta a avut un impact de 20-30% în business plan-ul afacerilor din sector și în mod cert nicio companie nu poate spune că a trecut peste această perioadă fără să fi fost marcată în sens negativ, pentru că seceta a avut un efect sistemic în lanțul de valoare agricol din România.

Seceta, mai rea decat COVID-ul

Fostul ministru al agriculturii a anunțat la începutul mandatului direcțiile de acțiune din programul guvernamental. Intre altele și extinderea sistemului de irigații și reabilitarea a două milioane de hectare din infrastructura principală de irigații. S-au anunțat astfel lucrări de amenajare la sistemul de irigații Ialomița – Călmățui, sau Canalul Siret-Bărăgan. Ministrul Petre Daea spunea că planul național de irigații cuprinde 97 de sisteme, prin care va fi posibil să se ducă apă pe o suprafață de două milioane de hectare.

Se spune că nimic nu este întâmplător și că din fiecare experiență avem ceva de învățat, iar din acest punct de vedere ar fi două lucruri de reținut. Unul, că de secetă nu avem cum să fugim și că în lipsa irigațiilor trebuie să găsim soluții care să ne ajute să trecem peste situațiile extreme, cum ar fi conservarea apei în sol, adaptarea planului de cultură, alegând plante cu o mai bună rezistență la secetă și în anii buni de cultură să punem deoparte resurse pentru a putea surmonta anii dificili.