Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași încearcă să țină pasul cu timpurile, ba chiar să o ia înaintea lor. Cu ajutorul fondurilor europene, Universitatea și-a modernizat bazele de practică astfel încât să fie aptă să facă față provocărilor. Indiferent de specializare, studenții sunt încurajați să învețe în aceste baze cu un mare accent pe partea practică, pentru că testând vor învăța să fie buni specialiști într-un domeniu esențial pentru viitorul omenirii.
"Bine ați venit la cea mai veche bază de practică pentru studenți din România, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Este cea mai veche universitate agronomică din România, ne întâmpină Eugen Ulea, șeful Stațiunii Didactice Ferma Vasile Adamachi.
Acesta ne amintește că "aici a fost eliberată prima diplomă de inginer agronom în 1912. Și baza de practică pentru studenți este cea mai veche din România datorită faptului că nucleul acestei baze este reprezentat de o fermă situată într-o comună apropiată universității. Este vorba despre comuna Miroslava, care face parte din zona metropolitană a orașului Iași, unde universitatea noastră a obținut la începuturi o suprafață de 112 hectare de teren din domeniile regale.
Această suprafață a fost pusă la dispoziția viitorilor studenți ai Facultății de Agricultură. Acesta a fost nucleul. În jurul acestui nucleu ulterior s-a construit stațiunea didactică, înființată oficial sub această denumire abia în anul 1973, cu trei ferme pentru cele patru facultăți, Facultatea de Agricultură cu ferma de cultură mare, Facultatea de Horticultură cu ferma de plante horticole și Facultatea de Zootehnie și Medicină Veterinară cu ferma zootehnică.
Nu aș putea merge mai departe fără să spun că în acest moment ne aflăm în cel mai vechi loc de practică pentru studenți, o donație făcută în anul 1892. Marele profesor Vasile Adamache de la Universitatea Cuza a lăsat moștenire studenților moldoveni această bază de practică care ființează și astăzi în aceeași suprafață și în aceeași locație. Este printre puținele din România care a rezistat atât de mult timp și nu și-a schimbat obiectul de activitate" subliniază Eugen Ulea, șeful Stațiunii Didactice Ferma Vasile Adamachi (foto).
Activitatea practică, esențială pentru formarea viitorilor specialiști din agricultură
Profesorul Samuil Costel, decanul Facultății de Agricultură, explică de ce e important ca studenții să fie la curent cu agricultura modernă.
"Dacă discutăm de tehnologii de cultivare la culturi agricole de câmp nu mai putem discuta de tehnici de semănat care se practicau acum 30 de ani. Trebuie să le aducem la ce se întâmplă astăzi.
Nu mai putem discuta de parametri tehnologici de acum 40 de ani. Mă refer la distanța dintre rânduri, la desime, la adâncimea de semănat. Trebuie să le aducem la momentul de astăzi.
Cerințele pieței muncii sunt foarte presante și foarte complexe. De multe ori se întâmplă ca ce facem noi în baza de practică să nu fie suficient și complet. Am găsit alte două soluții.
Una este să completăm pregătirea practică prin accesarea unor fonduri europene. Universitatea și Facultatea de Agricultură au avut de-a lungul timpului trei astfel de programe finanțate fie prin POSDRU, fie prin POCU, prin care am urmărit completarea abilităților practice ale studenților făcând practică cu aceștia în diverse unități de profil de top din sfera noatsră de activitate, din zona noastră de influență.
Dar nu a fost suficient. Foarte mulți dintre studenții noștri din anii II, III, IV fac practică desfășurată. Câte doi, trei studenți merg la unități de profil, unde stau o perioadă mai indelungată și văd zi de zi ce se întâmplă în cadrul acelei unități.
Avem și practica pe care o facem la Făcăieni, un centru de practică propriu, unde avem posibilități de cazare și de masă. Acolo îi ducem de două ori pe an, în toamnă și în primăvară. Ideea este să prindem campania agricolă și în perioada de recoltare, dar și în perioada de înființarea culturii. Studenții stau acolo una sau două săptămâni și participă la toate lucrările din fermă. Iau contact cât mai îndeaproape cu realitatea din teren. Altminteri, termină facultatea, au niște abilități mai mici sau mai mari, în funcție de cât interes există din partea lor, merg în producție și constată că nu știu foarte multe. Noi încercăm să fim cu un pas înainte, să anticipăm, să facem lucrurile pe care ei le vor face ulterior singuri în unitățile agricole de profil.
Rep. Trendul pentru următorii ani este agricultura bio. Se pune accent pe agricultură responsabilă. La un moment dat se discuta chiar de condiționarea acordării de fonduri europene de respectarea anumitor criterii. Cât de pregătiți suntem să facem o astfel de agricultură?
Problema este să separăm destul de clar ce înseamnă agricultura ecologică de ce înseamnă agricultură sustenabilă. Agricultura ecologică este agricultura în care nu folosim inputuri chimice de sinteză în diverse verigi tehnologice de la acea cultură, nu folosim organisme modificate genetic. În zootehnie nu folosim transfer de embrioni, nu folosim antibiotice. Iar produsul nostru este foarte sănătos și 100% ecologic. Ideea e că practicând acest tip de agricultură, nu se pot compara aceste produse cu produsele obținute în sistemul convențional, clasic. Atunci, diferența, costurile, ne obligă să fim sustenabili și creștem prețurile.
Ca atare, prețul produselor ecologice este mult mai mare decât al celor convenționale. În toată Europa și în lume agricultura ecologică este agricultură de nișă. În Europa nu depășește 2.5% ca medie. România nu atinge pragul de 2% din total cu agricultură ecologică. Însă, cealaltă variantă, agricultura sustenabilă, este mult mai ok.
Este o agricutură care permite și obținerea de producții mult mai mari, fără să fim dăunători mediului, fără să poluăm solul, fără să poluăm apa freatică, de adâncime, de suprafață și fără să avem în produsele finale reziduri toxice pentru consumatori. Cred că este mai important pentru că imediat, în 2025, se pare, conform statisticilor, vom atinge 8 miliarde de locuitori. În 2050 vom ajuge la pragul de 9 miliarde de locuitori. Aceștia au nevoie de resurse alimentare.
Ca să nu fim în situația de a valida teoria lui Malthus, va trebui să creștem producțiile agricole. Nu toate culturile, ci agricole, horticole și culturile zootehnice. Asta este soluția. Agricultura ecologică este bună doar pentru un segment foarte îngust, de nișă, pentru cei care vor să mănânce sănătos și care vor să plătească.
Pământul este analizat, bucată cu bucată, în laboratoarele Stațiunii Didactice Ferma Vasile Adamachi. Analize chimice și fizice care îi ajută pe tinerii cercetători să-și aprofundeze studiile. În același timp, cercetările au și o parte practică, după cum ne explică cei pe care i-am întâlnit în laboratoare (AUDIO)
Fitotronul, unic în învățământul agronomic din România
Fitotronul este, cu siguranță, piesa de rezistență a staţiunii didactice experimentale "Vasile Adamachi". Cum a apărut el și ce face? Denis Țopa, conferențiar la Facultatea de Agricultură, Departamentul de Pedotehnică, din cadrul USAMV Iași ne povestește: "Am construit fitotronul cu vreo cinci ani în urmă. La acel moment era cel mai mare din sud estul Europei, conform celor spuse de producător.
În fitotron putem crește plante în condiții foarte diversificate. Putem simula condiții deșertice cu temperaturi foarte scăzute, cu umiditate scăzută sau, la extremă, condiții din pădurile tropicale, cu temperaturi constante și umiditate foarte ridicată sau din zonele alpine. Putem simula aceste condiții și putem face experimente în diverse domenii ale agronomiei, cum ar fi fitotehnia.
Noi facem experimente de agrotehnică în ameliorare. Este ceva unic pentru învățământul agroniomic din România. La dimensiunea și capacitatea asta și la cât este de modern este unic în învățământul agronomic și este o oportunitate pentru toți cercetătorii din universitate să se dezvolte din punct de vedere profesional.
Rep: Schimbările climatice schimbă lucrurile pe teren foarte repede. Puteți să țineți pasul cu acest proces, care este și el în derulare?
Denis Țopa: Este destul de dificil. Practic, trăim aceste vremuri de schimbări climatice. De la un an la altul observăm modificările. Fermierii se lovesc de această problemă. Noi încercăm să adoptăm diverse soluții. Facem cercetări vis-a-vis de conservarea apei în sol. În permanență discutăm cu fermierii și le oferim aceste soluții.
Dar cred că suntem un pic surprinși de amploarea fenomenului momentan. S-ar putea să ne îndreptăm spre un alt fel de agricultură. Deja în sud estul țării, în zona Olteniei, fermierii cultivă cu totul și cu totul alte specii față de ce se cultiva cu 20 de ani în urmă, specii mai exotice, adaptate climei mediteraneene.
Rep: Suntem pregătiți să ne adaptăm?
Denis Țopa: Trebuie să fim pregătiți. Altceva nu avem ce face. Suntem puși la zid și trebuie să ne adaptăm din mers acestor schimbări".
Fitotronul, piesa de rezistență a staţiunii didactice experimentale @USAMV Iasi.
Zootehnia, "un minerit la suprafață"
O altă bază importantă pentru practică o reprezintă ferma didactică Rediu, o fermă model pentru cei care doresc să experimenteze creșterea vacilor într-o fermă de familie.
O fermă cu un centru pentru monitorizarea calitativă și cantitativă a producțiilor bovine modernizat cu fonduri europene.
Concret, sunt două laboratoare pentru analiza și controlul calității cărnii, a produselor lactate și a altor alimente de origine animală, ne explică Răzvan Radu Rusu, conferențiar doctor în cadrul Universității Agronomice Iași (VIDEO).
"Acest laborator conține echipamente care testează calitatea chimică și apoi pe cea nutrițională a laptelui și a produselor lactate, dar în același timp și calitatea igienică a laptelui. Putem vedea dacă laptele provine de la niște animale sănătoase, fie că sunt vaci, oi sau capre. Vedem dacă animalele au fost sănătoase sau nu, dacă laptele este sigur pentru consum, dacă animalele au avut probleme ale ugerului sau dacă încărcătura microbiană este în parametrii.
Un specialist, fie că este zootehnist sau inspector de alimente, trebuie să vadă și dacă produsul este autentic. Sunt unii producători, sperăm noi cât mai puțini, care pot frauda produsele, în sensul că doresc să își crească cantitativ producția de lapte și adaugă apă în lapte sau mențin în condiții improprii laptele, care tinde să se altereze.
Pot fi adăugați în mod fraudulos o serie de reactivi chimici în lapte pentru a-i asigura o conservabilitate pe o durată mai lungă. În acest laborator putem detecta și aceste eventuale fraude. Studenții noștri se antrenează, se formează și pentru această detecție a fraudei" mai explică Răzvan Radu Rusu, conferențiar doctor în cadrul Universității Agronomice Iași.
Încă din primii ani, studenții sunt învățați să facă aceste probe și să le înțeleagă importanța (VIDEO)
În urma acestor experiențe, studenții conștientizează importanța vitală a unor materii precum biologia, chimia. Sunt tineri veniți cu precădere din zona Moldovei, dornici să afle cât mai multe, unii pentru că știu că inginerul zootehnist reprezintă viitorul, alții pentru că pur și simplu vor să fie apți să preia afacerea de familie. Pasiunea îi unește în laborator, dar și în afara lui, pe aleile fermei de la Rediu.
Zootehnia nu e un domeniu ușor. Unii spun că te solicită sută la sută. Printre ei se numără și Paul Boișteanu, decanul Facultății de Zoothenie din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară.
"Noi, în zootehnie, mai suferim de încă o sincopă a sistemului educațional, faptul că nu există clase de zootehnie în învățământul agricol. Am o veche experiență în a lucra în producție și pot să vă spun cu toată tăria că e necesar să ai și veterinari cu pregătire de preuniversitar, cu absolvenți de licee de profil, dar și zootehniști.
Noi spunem că e o meserie mai mult decât grea. Îi spunem că e un minerit de suprafață. E o activitate care începe de la începutul anului și se termină cu o secundă înainte de a intra în anul următor. Nu ține cont de vreme, de weekend, de sărbători. Trebuie să fii acolo în fermă. Trebuie să fii dedicat profesiei, ne explică ne explică Paul Boișteanu.
"Să îi întrebați pe studenți când ajungeți în ferma Rediu la ce oră este mulsul de dimineață și să vedeți ce efort reprezintă să introduci vaca în standul de muls la ora cinci dimineața. Și mulsul de după-amiază, care se face la cinci după-amiaza. E o meserie care te ține în priză 24 din 24.
Rep: Pentru că ați spus că e un fel de minerit la suprafață. De ce ar vrea cineva să facă această meserie?
Paul Boișteanu: E o meserie cu foarte mari satisfacții. Eu am lucrat 16 ani în fermă zootehnică. Pot să vă spun că rezultatele și satisfacțiile sunt pe măsură. Produci și ești acolo. Ești un pion important oriunde în lumea asta, un pion important în structura societății. Ferma Rediu exista și acum suficienți ani, când erau eu student. Toată activitatea din fermă era asigurată de către studenți de al 1 ianuarie la 31 decembrie. Trăgeau la sorți cei care făceau ture de revelion sau de crăciun pentru că așa era programul. Așa trebuie să fie programul.
Așa trebuie să fie educația în sfera zootehnică. Materia primă de origine animală, după părerea mea și nu numai, este privită la nivel mondial ca un obiectiv strategic. Vă dau un exemplu sugestiv. Japonia are resurse să își cumpere tot laptele de care are nevoie pentru consumul intern, dar nu o face. Subvenționează laptele pentru că are convingerea că laptele este un produs strategic și nu trebuie să fie supus niciunei interferențe economice mondiale. Nu poți renunța la lapte. Nu poți renunța la carne.
Noi spunem că valorificarea superioară a produselor vegetale este să obții produse de origine animală. Valoarea lor biologică pe baza producțiilor vegetale este net superioară. Asta nu înseamnă că celelalte trebuie să lipsească. Dar asta arată cum suntem într-un lanț de interdependență în practicarea profesiei noastre" spune decanul Facultății de Zootehnie din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară.
Ferma didactică de la Rediu a fost gândită să funcționeze ca o fermă de familie, o fermă model. Animalele sunt crescute potrivit normelor europene. Pentru cei care au gândit proiectul, lucrurile nu se opresc aici. Umătorul pas: înființarea unui spital veterinar pentru animale mari, de rentă. Un spital școală pentru studenți, dar în același timp atât de necesar celor care cresc animale mari.