Ioan Jivu este un fermier bănățean care produce legume bio pentru 130 de familii timișorene. Cultivă nu mai puțin de 36 de legume, totul natural, fără ierbicide sau îngrășăminte chimice. Profitul obținut nu e de neglijat: cam 8.000 de euro pe lună.
În era E-urilor, a conservanților, coloranților, ingrașămintelor și ierbicidelor, alimentele sănătoase și naturale 100% sunt cu adevărat o raritate. În satul Belinț, din Timișoara, un fermier în vârstă de 56 de ani se luptă de 10 ani cu ”trendurile” agriculturii moderne și se încăpățânează să cultive legume naturale. Ioan Jivu produce în circuit închis pentru 130 de familii din județ, majoritatea din municipiul Timișoara. Veniturile strânse sunt mai mult decât suficiente să își întrețină afacerea și familia.
”Produc 36 de legume certificate bio. Am și o microfermă de găini. Am, de asemenea, culturi bio de căpșuni, zmeură, coacăze. M-am apucat mai serios de lugumicultură după Revoluție”, povestește Ioan Jivu.
”Totul a început cu vizita în Franța, unde am văzut cum funcționează sistemul. Am fost selectat de o comisie din Franța care făcea ceea ce ei numesc sistemul AMAP. Noi îi spunem ASAT (Asociație pentru Susținerea Agriculturii Țărănești). E vorba de un parteneriat dintre mine ca producător și familii de la oraș care vor să mănânce sănătos.
Am început cu un grup de 20 de familii. În al doilea an, am ajuns la 60 de familii, iar în al doilea an la 140. Totul e certificat bio. Nu doar spun, ci sunt și verificat periodic de mecanisme de control ale statului”, spune fermierul.
Profit de proximativ 8.000 de euro pe lună. Fondurile europene, în plan
Afacerea merge foarte bine, oamenii sunt mulțumiți, iar profitul nu e de neglijat: la un calcul rapid, reiese că Ioan Jivu vinde legume de cam 8 mii de euro pe lună celor 130 de familii pe care le aprovizionează. La muncile câmpului îl ajută familia în frunte cu nepotul Sabin, care are puțin peste 20 de ani, căci în sat forța de muncă e extrem de greu de găsit. Sabin ar putea accesa fonduri europene în viitorul apropiat, spune Ioan Jivu, prin măsura de încurajare a tinerilor fermieri.
”Despre fondurile europene... nepotul meu Sabin ar putea lua în viitor acele fonduri nerambursabile pentru tânărul fermier, de 40.000 de euro. Aș mai vrea să facem 2-3 solarii și să cumpărăm niște utilaje mai performante ca să îmi ușureze munca pentru că, nefolosind ierbicid, totul e manual. Eu am un soi de roșie românească pe care o cultiv, moștenit de la bunicul meu. Pe ăsta l-am ”corcit” cu un soi mai rezistent” .
Întrebat cum livrează legumele către cele 130 de familii, Ioan Jivu explică: ”Merg de două ori pe săptămână la Timișoara și le duc coșurile cu legume, marțea și vinerea. Trimit legume și la Caran-Sebeș și la Logoj. Am stabilit cu fiecare familie în parte un necesar săptămânal de legume. Fiecare coș săptămânal de legume costă aproximativ 70 de lei. Un kg de roșii, spre exemplu, costă 5 lei. Un kg de cartofi, 3 lei. Toate prețurile le am trecute pe site și pe pagina de Facebook. Eu mă ocup și de asta. Sunt aceleași prețuri ca și acum 5 ani. Nu am schimbat deloc prețurile. Indiferent de prețul pieței, eu îmi țin cuvântul și am prețul pe care l-am promis”.
Cu forța de muncă e mai greu: Tineretul nu vrea să muncească, iar bătrânii nu mai pot
Fermierul își amintește că, inițial, a fost o euforie generală: ”Familiile mă ajutau la lucru, cu site-ul. După aceea, s-au mai liniștit. Am învățat și alți fermieri să facă ce fac și eu. Nu îmi fac concurență, își fac reclamă. Eu deja ”merg” ca la meci, cu casa închisă, nu mai pot primi nicio familie momentan. Acum, muncim eu, soția, sora, cumnatul și nepotul. Mai luăm oameni cu ziua când avem nevoie. Asta, dacă îi găsim. E foarte greu de găsit forță de muncă. Nu contează, oricât îi plătești, nu vor. Care e explicația? Tineretul nu vrea să muncească, iar bătrânii nu mai pot”.
E într-adevăr partea tristă a satului românesc, unde tinerii sunt din ce în ce mai puțini, iar forța de muncă este greu de găsit. Hoții însă, mărturisește Ioan Jivu, sunt pe toate drumurile. Ținta lor favorită sunt pepenii și nu o dată a rămas fără aproape toată recolta chiar înainte de cules.
”Nu ne descurajăm așa ușor. Mergem înainte!”, spune fermierul.