Am fost în satul Frunzeasca, județul Galați, la doi pași de Tecuci și la câteva zeci de kilometri de reședința de județ, acolo unde se află instituțiile și agențiile care răspund de agricultura din zonă, inclusiv de finanțarea acesteia. Numai că micii fermieri, așa cum am descoperit, se descurcă doar cu fonduri proprii. Din partea Uniunii Europene, din care fac și ei parte, primesc numai plățile pe suprafață, iar de la statul român mai nimic. Doar că vina e împărțită, pentru că, recunosc chiar ei, le lipsește puterea de a negocia, și asta pentru că nu sunt grupați în nici un fel de asociație sau cooperativă.
Unul dintre acești fermieri este Ganciu Postolache, care se ocupă acum de pământ și de câteva animale după ce a lucrat mulți ani în Italia. Cu banii strânși acolo și-a ridicat o casă și câteva solarii pentru legume, a cumpărat câteva animale și mai mulți stupi de albine. Pe Ganciu Postolache l-am găsit într-un solar, în timp ce afară ploua mărunt, ca toamna, deși eram în plină primăvară.