Cunoscută inițial grație descoperirii în zonă a unuia din cele mai importante tezaure de pe teritoriul țări - comoara dacică intitulată „Cloşca cu puii de aur” găsită din întâmplare de către doi meșteri pietrari în 1837 - Pietroasa a devenit, încă de la începutul secolului XX, localitatea unde se află una din cele mai apreciate podgorii din România. Povestea vinului de Pietroasa a început în 1893, când a fost înființată Staţiunea de Cercetare Pietroasa - Istrița, după atacul dezastruos al filoxerei care a pus la pământ întreaga viticultură din România. În următorul secol, stațiunea avea să joace un rol determinant în domeniul cercetărilor privind altoirea viţei de vie şi obținerea unor soiuri valoroase apreciate la nivel național și internațional. Astăzi, ea îndeplinește un rol esențial în formarea noilor specialiști în viticultură și enologie, stațiunea funcționând în subordinea Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din București.

Tămâioasa Românească, mândria podgoriei Pietroasa

În cei 128 de ani de activitate, Stațiunea Didactică de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Pomicultură Pietroasa Istrița, așa cum a fost redenumită în 2019, a jucat un rol esențial în relansarea viticulturii românești. Această nouă denumire a luat naștere în urma fuziunii celor două stațiuni istorice din zona Buzăului: Stațiunea de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa și Pepiniera Istrița.

Studiul soiurilor de viţe roditoare şi de portaltoi a constituit o preocupare de bază a cercetărilor ştiinţifice începute la finalul secolului XIX, iar această activitate a debutat în România la „Pepiniera Pietroasa”, unde a fost înfiinţată, în perioada 1893-1895, o colecţie care cuprindea, pe suprafaţa de 10 ha, 737 soiuri de struguri pentru vin şi masă, provenite de pe toate continentele, dar mai cu seamă din Europa. Cercetările au avut drept scop alegerea celor mai valoroase soiuri de viţă de vie pentru refacerea viilor distruse de invazia filoxerei. În 1929, a fost înfiinţată la Pietroasa o plantaţie experimentală care cuprindea 24 de soiuri pentru vin, 12 româneşti şi 12 străine, fiecare soi fiind reprezentat prin câte 750 de butuci altoiţi pe 10 portaltoi. Înfiinţată sub directa îndrumare a profesorului I.C. Teodorescu, această plantaţie experimentală a constituit baza studiilor efectuate ulterior în România şi a reprezentat modelul folosit în perioada următoare pentru crearea noilor plantaţii.

În ultimele decenii, la Pietroasa, pe bazele puse în urmă cu mai bine de 100 de ani, s-a cristalizat, concomitent cu vinurile premiate la concursurile internaționale, o nouă generație de specialiști în vinificație, căci stațiunea este locul unde studenții, masteranzii și doctoranzii de la USAMV București vin în fiecare an pentru stagii de practică sau pentru a-și derula lucrările de definitivare a studiilor. În urma restructurării din 2019, stațiunea a devenit o unitate complexă, cu domenii variate: sectorul viticol, sectorul pomicol, sectorul de cultură mare, pepinieră pomicolă, plantația de portaltoi și, nu în ultimul rând, crama care procesează strugurii și comercializează o mare parte din vinuri în magazinele de profil și în mediul online.

„Podgoria Dealu Mare are caracteristici eco-pedo-climatice interesante, de aici și diferențele care ne separă de alți producători din zonă”, explică tânărul Cornel Baniță, doctorand și, totodată, director tehnic al stațiunii. Turul ghidat în care ne conduce începe în mijlocul celor 17 hectare de cercetare aflate pe dealul în vârful căruia se află crama și clădirile administrative ale stațiunii. ”O parte a podgoriei, cea din dreapta, a fost replantată cu tămâioasă românească, iar în stânga există plantațiile vechi de tămâioasă românească. Ambele plantații conțin „clone” obținute aici în stațiune, în urma activităților noastre de cercetare”, explică tânărul doctorand.

Tămâioasa românească este un vechi soi românesc folosit pentru producerea de vinuri albe, dulci și aromate. Acest soi este cultivat pe aceste pământuri de mai bine de două milenii și își are rădăcinile în Grecia antică, fiind apreciat de toate popoarele aflate în bazinul Mării Mediterane, unde era folosit și ca monedă de schimb. Soiul a ajuns în spațiul românesc atât prin coloniștii greci, cât și prin cei romani.

Pietroasa, stațiune de cercetare, dar și afacere prosperă

Ca mai toate stațiunile de cercetare ale USAMV București, și Stațiunea Didactică de Cercetare Dezoltare pentru Viticultură și Pomicultură Pietroasa Istrița se autofinanțează, cei aproximativ 60 de angajați și toate costurile de funcționare fiind susținute financiar din valorificarea produselor proprii. „Nu este ușor pentru că noi trebuie să investim în permanență pentru a ne dezvolta. În paralel, bineînțeles că trebuie să susținem și partea de producție care ne permite să funcționăm. Încercăm să aducem bănuți din toate sectoarele pe care le avem. Vinul am încercat să ajungem cu el pe toate căile de comunicare către consumator. Avem magazinele noastre în cele mai importante orașe, colaborăm cu magazinele de specialitate pentru vinuri, avem magazinul nostrum online și alte siteuri pe care vindem vinurile”, povestește Cornel Baniță.

O altă surse de venit care va fi introdusă în viitorul în circuitul economic care asigură funcționarea stațiunii este enoturismul. Cazarea nu este încă gata, dar în toamna lui 2021, dacă situația pandemică o va permite, 24 de camere de cazare ar trebui să fie gata pentru turiștii interesați să vină la Pietroasa. Așa cum se întâmplă de mult în Occident și, de câțiva ani, și în câteva locații din România, turiștii vor putea veni în stațiunea Pietroasa să afle detalii și să experimenteze întregul proces de obținere a licorii magice denumite vin.

„Enoturismul îl vom face peste tot în stațiune. Vom avea activități în vie, în cramă, dar și în livadă și în cultura mare, unde vom creiona diverse activități pentru cei care vor sa afle cu ce ne ocupăm. Vom putea merge la recoltare, le vom arăta turiștilor cum se taie o viță de vie, vom merge în cramă unde vom face cupaje și vom degusta diverse soiuri de vin și vom compara tehnologia noua de obținere a vinului cu cea veche”.

Doctorand, la doar 26 de ani: Studiez o metodă de micșorare a conținutului de sulfiți din vin

Dacă mergi la stațiunea viticolă Pietroasele pentru a cumpăra o sticlă de vin sau doar pentru a te bucura de priveliște și de aerul proaspăt și parfumat, cu siguranță te vei întîlni cu Cornel Baniță, tânărul care ne este ghid în periplul prin stațiune și care, la doar 26 de ani, este directorul tehnic al întregii stațiunii.

„Totul a plecat din copilărie. Eu am crescut printre rândurile de viță de vie, la bunicii mei din Prahova. Am început de mic să mă implic în activitățile viticole. Când am crescut, am început să mă documentez și să experimentez, așa că am obținut producții de vin mai bune. La 18 ani, decizia de a urma Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV București a venit cumva de la sine. Am intrat printre primii, dar primele luni nu pot să spun că mi-au plăcut. Am început cu matematică și contabilitate. Abia apoi aveam să aflu cât de important este să ai cunoștințe și în aceste domenii, pentru că viticultura este și o afacere, nu doar o pasiune. După ce am terminat facultatea, în 2017, am aplicat pentru un post de inginer în cercetare aici, în stațiune, unde activez și acum”.

„Ăsta e doctoratul meu, sticlele astea și vinul din ele a cărui transformare o documentez. Sper ca într-o zi să pot demostra utlitatea acizilor grași în oprirea fermentării vinului”.

În paralel cu activitatea de inginer, Cornel și-a început și doctoratul, iar la 26 de ani este deja în anul al doilea, lucrând la un proiect care continuă munca depusă la lucrarea sa de licență. „În cadrul lucrării mele de doctorat încerc să identific o metodă prin care să elimin sau măcar să micșorez cantitatea de dioxid de sulf din vin. Sulfiții - cum sunt denumite generic aceste substanțe - nu sunt neapărat dăunători. Asta, dacă se respectă cantitățile impuse de lege. Eu încerc să demonstrez că dioxidul de sulf poate fi înlocuit cu succes cu acizii grași cu catena medie: acidul octanoic și acidul decanoic. Sunt doi acizi care de curând au fost luați în discuție de Organizația Internațională pentru Vie și Vin (OIV). Efectul lor ar fi unul foarte benefic și ar putrea fi folosiți pentru oprirea fermentării vinului cu o doză de dioxid de sulf mult mai mică decât cea care este folosită în prezent”, explică entuziasmat tânărul doctorand.

În subsol, într-o cameră din apropierea cramei, Cornel are zeci de sticle de vin adunate în cutii pe care le-a etichetat atent.

Pietroasa - „universitatea” din câmp

Pietroasa nu este doar o podgorie. Este în același timp și o stațiune de cercetare, în care sute de studenți și elevi vin anual să afle ultimele noutăți din domeniu. În ultimul an, numărul studenților a fost mai mic din cauza pandemiei, dar, într-un an obișnuit, mii de studenți, nu doar de la USAMV București, ci și de la multe școli profesionale din țară, vin să lucreze și să învețe meserie printre rândurile de vie. În curând, stațiunea va avea și locuri de cazare pentru ei, totul în tentativa de a învăța câți mai mulți tineri cum se face agricultura modernă, agricultura viitorului.

În prezent, în cele 17 hectare de tămâioasă românească din apropierea stațiunii se studiază modul în care se adaptează diverse soiuri în zonă, modul în care își modifică diverse caracteristici în funcție de condițiile climatice, fiind totodată testate și diverse pesticide pe aceste plante, mai puțin dăunătoare pentru plante și mai eficiente împotriva dăunătorilor.

În ultimele decenii, mai multe lucrări importante științifice au fost publicate în urma experimentelor de la pietroasa. În urmă cu 20 de ani, spre exemplu, s-a obținut aici un nou soi alb-aromat, un „copil” al tămâioasei românești. A fost o muncă îndelungată, de douzeci de ani. Mai recent, un alt proiect care s-a desfășurat pe durata a 3 ani a testat produse bio care stimulează rezistența plantelor la anumiți agenți patogeni.

Research and Inovation, cea mai recentă gamă de succes

Stațiunea are două game de vinuri în comerț, la care se adaugă partea de vinotecă, ce conține cele mai vechi vinuri marca Pietroasa. „Research and Inovation” este un tip de busuioacă de bohotin, un vin sec, care este rezultatul unei intense activități de cercetare derulate la stațiunea Pietroasa. „Am încercat să ne înscriem pe o anumită direcție. După ce am reușit să modernizăm crama cu o linie de vinificație nouă, am făcut 4 variante pentru fiecare soi în parte cu diverși parametri. Ulterior, am selectat împreună cu specialiștii noștri de la USAMV București varianta cea mai bună. Gama „Research and Inovation” a apărut în 2020, iar momentan are 6 vinuri și urmează să apară alte patru. Cele șase se găsesc deja în comerț în aproape orice magazine specializat, dar și pe rafturile unui mare retail din țară cu care colaborăm”, povestește ghidul nostru, tânărul Cornel Baniță.

Între cele 6 vinuri din această gamă recentă se remarcă două busuioace, una vinificată în sec, iar cealaltă în dulce, precum și un rieslingul italian în variantă demisec, un vin foarte puternic, mineral și fresh. Nu putea lipsi, bineînțeles, tămâioasa vinificată în sec. În fine gama „Research and Inovation” conține și un cupaj de tămâioasă românească și Grasă de Cotnari, vinificat în variantă demidulce, foarte portivit pentru deserturile făcute în casă fără potențiatori de arome. Utimul din cele 6 vinuri ale acestei gameeste mândria stațiunii Pietroasa: albul aromat. „A fost prima dată anul trecut când am reușit să îl vinificăm, prima dată când am reușit să îl scoatem în piață pentru comercializare. Și tot anul trecut a fost cel când acest vin a obținut prima medalie de aur”, povestește doctorandul.

Camera cu „comori” a stațiunii, la câțiva metri sub pământ

În prima încăpere a cramei, cum cobori la 6 metri sub nivelul solului, iar temperatura scade brusc la 16 grade, sunt expuse cele mai importante vinuri ale Cramei Pietroasa. Albul aromat, medaliat cu aur, stă la loc de cinste, chiar lângă intrare. „Este mândria noastră, perla noastră. Este o tămâioasă românească din 1986, pe care o avem și astăzi la degustare și care, în 2009, a obținut medalia de aur la un prestigios concurs din Franța. Am avut 7.000 de sticle atunci când le-am introdus în vinotecă, iar în prezent mai sunt cam 5.000, pe care le și comercializăm. Cine vrea, așadar, să încerce un vin de la Pietroasa premiat cu aur o poate face”, spune Cornel Baniță.

Urmează camera de maturare a vinurilor, pe scurt, pivnița cramei.

„Aici, după procesul de vinificare în crama modernă, selectăm cele mai bune rezultate. Toate aceste vinuri despre care noi credem că merită să fie învechite sunt aduse în aceste butoaie de stejar realizate din doage maturate în perioade diferite de 24-36 de luni. Aici, vinurile vor sta de la o lună până la un an și jumătate în funcție de vinul pe care noi vrem să îl producem”.

Drumul prin cramă ne poartă treptat către vinotecă, ultima cameră, dar totodată și cea mai interesantă, căci acolo sunt păstrate cele mai vechi și mai apreciate vinuri de la Pietroasa. Până să ajungem la vinoteca plină cu sticle prăfuite, traversăm o zonă încărcată de istorie. De o parte și de alta a unui hol lung de aproximativ 20 de metri, stau înșirate cele mai vechi butoaie ale cramei, care datează din anii ‘50. Cornel povestește că „aceste butoaie au fost realizate din stejar românesc în urmă cu 70 de ani. Unele dintre ele au inscripționată și sigla noastră inițială cu VP – Via Pietroasa. Ele nu mai sunt bune pentru depozitare sau maturare, dar nu renunțăm la ele pentru că reprezintă întreaga istorie a stațiunii”.

Și, în fine, ajungem și la camera cu „comori” a Cramei Pietroasa, care este săpată adânc în inima Dealului Istrița. „Vinurile pe care noi le selectăm după maturare și le trimitem aici. Pot rămâne în această cameră pentru 20-30 de ani au poate chiar mai mult. Avem vinuri care și după 60 de ani sunt bune de consumat. Majoritatea vunurilor de aici sunt de tămâioasă românească vinificată în dulce, soiuri pentru care Pietroasa și-a câștigat renumele. Permanent scoatem de aici vinuri pentru degustare pentru cursuri de specializare, concursuri sau pentru turiștii care ne trec pragul. Toate vinurile acestea prăfuite au cel puțin o medalie”.

Cel mai vechi vin din vinoteca Pietroasa este din 1942. Aceste licori nu mai sunt bune pentru consumat acum, deși pe rafturile prăfuite există și vinuri din anii '50-'60 care sunt încă foarte bune de consumat. „Cele mai scumpe vinuri ale noastre sunt între 200 și 700 de lei, deci nu foarte scumpe. Dacă eram în Franța, mai puneam câteva zerouri și schimbăm și moneda„, glumește Cornel Baniță.