Este iarnă și probabil vă gândiți că activitatea în agricultură s-a încheiat. Ei bine, nu! Temperaturile ridicate din acest an au permis legumicultorilor să producă chiar și acum. Solariile neîncălzite, adăpostesc ceea ce se mai poate cultiva la temperaturi ce oscilează în jurul valorii de 0 grade Celsius, adică salată verde, ridichi de lună, ceapă verde și verdeață.

Producție chiar și la 0 grade

Încă nu răsărise soarele, era întuneric când pornisem spre Berceni, ieșirea care ne va duce spre județul Giurgiu. Bordul mașinii indica -5 grade Celsius, iar câmpurile și vegetația de pe marginea drumului erau pudrate de chiciură. De la Piața Sudului, pe Șoseaua Berceni și apoi pe DJ 401, până la Dobreni sunt 20 km. Dar noi am mers mai departe în satul Câmpurelu, comuna Colibași, județul Giurgiu, polul tomatelor din județ, dacă ne gândim că majoritatea legumicultorilor sunt fideli pătlăgelelor pe care au învățat să le cultive din generație în generație, aceasta fiind singura sursă de venit. Un bazin legumicol cu terenuri fertile care a dus la dezvoltarea zonei.

Puțin după ora 7.00, sosirea noastră la poartă, l-a scos pe Paul Necula din casă. Ne-am închis mai bine hainele și am pornit spre solariile fermierului. Sub primele raze ale soarelui care se ivea la orizont, câmpul grizonat adăpostea în liniște solarii și structuri metalice neacoperite de folie. Priveam imaginea statică și gândeam că terenurile astea dau de mâncare în fiecare an miilor de bucureșteni care ajung să cumpere legume cultivate aici.

Comuna Colibași, polul tomatelor © Alexandru Grososiu

În liniștea dimineții, am deschis încet ușa solarului, de parcă altfel am fi stricat echilibrul naturii și ne-am strecurat printre rândurile de salată pentru a sta de vorbă. „Lucrăm cam 9-10 luni, chiar și dacă solariile nu sunt încălzite, punem dublură și tot producem. Legumicultură fac de când mă știu, făceau părinții, bunicii. Acum lucrez 1,5 ha, în sezon cultivăm roșii cel mai mult, mai punem verdețuri – mărar, pătrunjel, leuștean, salată verde, castraveți cornișon, ceapă verde și ridichi”, a început să-mi povestească producătorul de legume.

Paul Necula știe bine ce face, doar în fața camerei nu se simte prea confortabil. Dar după interviu am aflat că anul acesta a cultivat și varză pe 2 ha. Peste 300 de tone de varză stau acum într-un bazin imens la murat, după rețeta clasică apă și sare, dar în curând vor fi puse în pungi vidate și vândute la bucată în supermarket. Speranța lui este ca în perioada rece să vândă cel puțin 50 de tone de varză murată.

Transparența afacerii înseamnă trasabilitate

Dacă vorbim de suprafețele cultivate și producțiile obținute de familia din Câmpurelu, pătrunjelul, mărarul, ceapa verde ocupă an de an 200-300 mp, pe ciclu de producție, salată cultivă cam 150.000 de bucăți primăvara și toamna, iar tomatele se întind pe 8.000 mp în spațiu protejat și tot atât în câmp deschis.

Familia Necula lucrează 1,5 ha suprafață protejată și în câmp deschis, însă a înțeles că asocierea este cheia succesului și modul prin care poate oferi constanță în livrări atunci când va lucra cu supermarket-urile, așa că a înființat o cooperativă și împreună cu alți 27 de legumicultori livrează legume chiar și iarna. După toată experiența acumulată, fermierul spune că afacerea este rentabilă doar dacă lucrezi pe suprafețe mari, altfel nu are rost să te apuci de treabă. Și încă ceva, când lucrezi ca la carte și transparent, când toate substanțele cu care hrănești solul și cultura sunt la vedere, când ești deschis controalelor de tot felul, pentru că ai liniștea că ceea ce produci este realizat corect și nu pune în pericol sănătatea consumatorului, marile magazine te caută.

“Dacă nu te întinzi cât trebuie, nu faci față. Ori faci în cantități mari, ori mai bine nu te apuci”, spunea Paul Necula vorbind despre rentabilitatea afacerii. El este mulțumit că pentru tot ce produce are calitate și o trasabilitate a produsului de la arat la recoltat. Totul este scris și se poate controla.

Grija familiei Necula este să supravegheze culturile, să ajungă la stadiul de recoltare și să poată livra în termen marfă de calitatea I. Este o responsabilitate pe care atât Paul, cât și Daniela, soția lui și-au asumat-o. Trăiesc o viață cu 3-4 ore de somn pe noapte, multe frământări legate de producție, livrare, dar au ajuns să nu-și mai facă griji în privința valorificării. Vor calitate și “dacă nu avem calitate nu dăm marfa”, spun ei. Anul acesta au renunțat la tratamente cu pesticide și au ales să combată dăunătorii cu prădători. Au cheltuit peste 10.000 lei doar pe „gâzele” care devorează insectele nedorite din cultură și rezultatele au fost foarte bune. Acum corespund condițiilor impuse de supermarket-ul cu care lucrează, au intrat într-o rutină și afacerea a devenit mai stabilă.

“Sper că am ajuns până acum bine, pe unde am vândut, am reușit. Ca să intri în supermarket trebuie să ai o mașină cu frig și marfă de calitatea I. Alte condiții, spre exemplu, pentru PROFI trebuie să ai certificare Global GAP. Asta înseamnă să ai o trasabilitate de când ai plantat, semănat, până la recoltat. E un sistem de control al calității. Trebuie să fie totul omologat, cu ce stropești, să folosești hibrizi de calitate. Cantitatea se stabilește la început de an, dar dacă sunt probleme le negociem. Oricum discutăm săptămânal. Deși nu ni s-a impus să ne asociem, acum am înființat o cooperativă, ne-am reunit 28 de legumicultori și fiecare cultivă ce știe”.

Este primul an de când lucrează cu un lanț de supermarket-uri și au de făcut investiții, pentru că nivelul de calitate trebuie menținut pe tot lanțul de la producție, depozitare și până la livrare. Din resurse proprii, fără credite sau fonduri europene și în regim propriu, Paul și-a ridicat o hală de depozitare. A cumpărat încet, încet fierul pentru structura metalică, apoi panourile tip sendviș, a adus un sistem special pentru camera frigorifică, iar acum interiorul urmează să fie igenizat și zugrăvit cu o vopsea cu ioni de argint. În camera frigorifică va putea depozita 15 tone de legume.

Marfă să fie, că în rest nu mai pune la socoteală toate grijile și nopțile nedormite.

Îmi spunea pe un ton jos, dar foarte pătrunzător că atunci când ne gândim la produsele românești să avem în vedere că sunt crescute în pământ, nu pe substrat artificial, ceea ce dă gust și savoare legumelor.

“Dacă vreți termen de comparație, gustați salată crescută pe apă în alte țări și mâncați salată cultivată de noi în sol. Veți vedea diferența, aspectul nu diferă, dar gustul este diferit. Mâncați produse românești pentru că sunt crescute în pământ, au o trasabilitate mare, nu au reziduuri de pesticide, sunt controlate. Și sunt făcute cu grijă, de țăranii români”.

Condițiile de intrare în supermarket

Orice discuție pleacă de la o evaluare. Iar această evaluare înseamnă să fie îndeplinite cumulativ niște condiții minime. Adică, producătorul trebuie să dispună de o suprafață minimă de 0,7 ha în cazul spațiilor protejate și 3-5 ha de teren în câmp deschis unde să cultive doar legume. De asemenea, trebuie să dețină un depozit unde să poată păstra legumele temporar, un spațiu de tranzit al legumelor, dotat cu cameră de frig, dar în același timp o zonă unde marfa să poată fi ambalată, etichetată, calibrată și sortată în condiții igenice din toate punctele de vedere (igienă, temperatură, umiditate). Aceste spații sunt cerute în principal pentru ca fermierii să poată păstra recolta un timp mai lung, așa încât să fie pregătite pentru livrare cantități tampon. “Spre exemplu, dacă am făcut o comandă de 2500 bucăți de salată, fermierul le recoltează, le ambalează în lădițe de lemn de o anumită dimensiune, menționată de noi, le etichetează, dar noi îi spunem că mai avem cerințe pentru încă 500 bucăți. Atunci el le pregătește, le are în depozit în acea cantitate tampon de care am vorbit, le ține în celula de frig și imediat, cu următorul transport, în care mai pune și alte legume comandate, le livrează“, explică Laurențiu Rinchita, inginer horticol,expert la PROFI.

Un alt criteriu cerut de supermarket și care garantează calitatea este omologarea Global GAP. Iar în cazul în care ferma nu a primit această omologare un reprezentant al magazinului vine și monitorizează constant culturile. “Împreună cu fermierul vizitez culturile, identificăm eventualele probleme care pot aprea, probleme de nutriție, un atac de boli, dăunători și stabilim tratamentele de care cultura are nevoie, astfel încât tratamentele să se realizeze conform anumitor condiții. Și adică, tratamentele vor fi folosite în dozele recomandate de respectivul producător de fungicid sau insecticid. Toate produsele de protecția plantelor sunt folosite pe fiecare cultură în parte, adică nu vom folosi un produs de protecția plantelor la salată, dacă el nu este omologat pentru salată. Apoi vom ține cont de timpul de pauză al fiecărei substanțe active din fiecare produs de protecția plantelor utilizat”.

În felul acesta magazinul se asigură că substanța folosită în protecția culturii este sub limitele admise, legumele nu sunt contaminate și au o trasabilitate foarte precisă. Practic fiecare fir de pătrunjel, mărar, salată sau ridiche se știe de la ce fermier provine, din ce solar, pentru că acest lucru se poate urmări prin numărul de lot. Din acest punct de vedere, față de produsele provenite din alte țări, cele crescute în România prezintă garanția calității și certitudinea verificării unor parametri. Și poate merită să spunem faptul că solul țării noastre este mult mai fertil decât al altor state, ceea ce înseamnă că aici legumele nu au nevoie de foarte multe îngrășăminte, pe care alte țări sunt nevoite să le aplice din belșug.

Soiuri și hibrizi impuse de magazin

Pentru ca noi să avem legume aspectoase și gustoase în bucătărie, călătoria începe de la sămânță. Alegerea materialului genetic nu este lăsată la întâmplare și nici pe mâna producătorului. Tot retail-erul oferă fermierilor lista soiurilor sau hibrizilor care se pot ridica la nivelul așteptărilor impuse mai ales de cumpărătorii care aleg în primă fază marfa din priviri.

“Pentru fiecare cultură în parte, m-am gândit tot spre binele lor să le impun anumite soiuri și hibrizi. Dacă vorbim de salată, am ales 15-20 de soiuri de la absolut toți furnizorii de semințe din piață, dar cu condiția ca aceste soiuri să-mi producă mie o salată care să corespundă specificațiilor tehnice de calitate pentru fiecare articol”.

Aceste specificații tehnice de calitate sunt cerute de orice supermarket și nu diferă prea mult de la un magazin la altul, după cum spunea Laurențiu Rinchita. Tot acesta menționa faptul că lista soiurilor și hibrizilor recomandați a fost realizată ținându-se cont de potențialul productiv al acestora, astfel încât fermierul să nu fie pus în situația de a investi fără ca producția să se ridice la nivelul cerut de magazin și de consumatori. Din punct de vedere estetic, magazinul vrea produse care să reziste cât mai mult la raft, deci pretabile la depozitare pe un termen mai lung, de o anumită greutate, formă, culoare, iar din punct de vedere calitativ să se încadreze în normele impuse de UE tuturor alimentelor. Pe de altă parte, consumatorul este schimbător. La nivel mondial cumpărătorii au fost și încă mai sunt tentați de produsele care arată perfect, fără cusur. Însă, încet, încet se pare că trendul spre o alimentație cât mai sănătoasă, bazată pe produse certificate bio, dau un semnal că cei care cumpără au înțeles diferența între aspectul perfect și cel natural, care poate avea și unele imperfecțiuni.

Ceea ce cu siguranță nu știam și nici nu conștientizam până acum este tot acest mecanism, mulțimea de oameni, grijile și frământările care stau în spatele fiecărui castravete sau ardei ajuns pe masa noastră. Trăim zile în care fiecare produs este măsurat, evaluat, cântărit doar pentru a satisface cele mai riguroase condiții de comercializare și pentru a ne face pe plac nouă, consumatorilor care căutăm produsul perfect. Iată, spre exemplu, ce înseamnă calibrare pentru ardeiul kapia care poate intra în supermarket!

Cum alege supermarketul ardeiul care ajunge în farfuria ta

Ardeiul kapia, un produs spectaculos prin aspect, miros, culoare, dar și foarte căutat în sezonul vară-toamnă trebuie să treacă prin procesul de calibrare pentru a ajunge la copt într-o zacuscă delicioasă sau proaspăt la micul dejun și în salate. Termenul de calibrare se referă desigur, tot la specificațiile tehnice de calitate, care pentru această legumă se referă la câteva aspecte.

“Lungimea trebuie să fie de 18-24 cm, să aibe greutate de 180 și 220-240 g/buc. în funcție de greutatea specifică a fructului dat de un hibrid sau altul, să fie ambalat la o lădiță de 5 kg, etichetat conform legislației în vigoare, după un model oferit de noi, să fie paletizat și pus în depozitul fermei, unde se scade treptat temperatura, astfel încât în momentul în care a fost urcat în mașina cu care fermierul face transportul către platforma noastră, să se facă la temperatura optimă pentru acest articol, respectiv 6-8 grade. Această mașină cu frig ajunge la platforma noastră, aici se descarcă ardeiul, paletizat binențeles, colegii pe partea de inspecție a calității verifică dacă corespunde specificațiilor tehnice, dacă ceea ce a venit este ceea ce s-a specificat în comandă, li se dă ok, NIR-ul (notă intrare-recepție) și totul decurge foarte bine”, Laurențiu Rinchita ing agronom, reprezentant Profi.

Dacă ardeiul nu are între 18 și 24 cm și 220-240 g nu ajunge în raft. © Romulus Drăghici

Pentru a deveni furnizor pentru un mare lanț de magazine înseamnă responsabilitate. Acesta este cuvântul care definește cel mai bine relația comercială, sub care trebuie să existe disciplină, punctualitate, seriozitate. Mulți dintre producători se cern pe parcursul colaborării, pentru că nu reușesc să respecte graficul de livrări. Spre exemplu, la platformele de preluare a mărfii există un sistem care funcționează între orele 6.00 și 12.30. Dacă marfa nu este adusă în acest interval, producătorul rămâne cu ea pe stoc. În cazuri de forță majoră, calamități, situația este anunțată și magazinul este obligat să-și găsească altă sursă de aprovizionare.

Nu ești punctual, rămâi cu marfa pe stoc. © Romulus Drăghici

Relația cu supermarket-ul îi disciplinează pe producători

“Încercăm să-I obișnuim și să-I organizăm cu acest sistem care este valabil pentru toți retail-erii. Toți retail-erii au un program de recepție pe platformele lor. La noi, la Profi programul este de la 6:00 la 12:30, deci în această perioadă de timp fermierul trebuie să-și aducă marfa. Binențeles că pe bonul de comandă scrie absolut tot ce trebuie să știe – data când trebuie să vină cu marfa, cantitatea și respectiv ora la care trebuie să ajungă la platformă. Sunt cumva programați astfel încât să nu stea să-și aștepte rândul la coadă. Înțelegem lucrurile inerente care pot apărea, o pană, o defecțiune pe traseu sau o calamitate. Doar că trebuie să ne anunțe imediat ce a intervenit această situație astfel încât noi să încercăm să suplimentăm cantitatea respectivă de legume care nu mai poate ajunge la noi în acea zi, din alte surse”.

După această rigoare, în primul an al proiectului inițiat de PROFI au fost selectate 10 produse realizate de legumicultorii români, și anume pătrunjel verde, ceapă verde, salată, ridichii de lună, conopidă, ardei gras kapia, tomate, tomate cherry și castraveți. Marfă provenită de la 24 de fermieri care alimentează 4 platforme de aprovizionare din București, Cluj, Roman și Timișoara. Cam puțini fermieri, am spus eu, dar sunt “fermieri cu o capacitate mare de producție, care îndeplinesc condițiile impuse de magazin și care în relația cu noi au perspective clare de dezvoltare a business-ului”, îmi spunea Laurențiu Rinchita. Dacă punem în balanță vânzarea legumelor către intermediari și vânzarea acestora către supermarket-uri în varianta a doua producătorii au de câștigat semnificativ. Primesc un preț mai bun, învață să lucreze mai organizat, afacerea este mai predictibilă, pentru că relația comercială se bazează pe responsabilitate. Marile magazine au un interes să plătească bine marfa de calitate, pentru că „vrem să îi fidelizăm, să-i dezvoltăm și să stăm liniștiți că în jurul platformelor noastre de recepție avem fermieri pe care ne putem baza. Îi ajutăm în monitorizarea culturilor, le oferim consultanță, ambalaje, semințe, bineînțeles prin compensare, dar acest aspect îi ajută atât pe ei, cât și pe noi. Practic e un parteneriat pe care noi ni-l dorim de lungă durată”, spunea Laurențiu Rinchita.

Din 2020, proiectul dedicat legumicultorilor români va adăuga alte 16 produse, ceea ce înseamnă că alți fermieri care trec de evaluarea marelui retail-er vor aduce pe rafturile supermarket-ului legume crescute pe pământ românesc. O decizie luată în urma semnalelor date de noi, consumatorii. Ba mai mult, proiectul va adăuga în portofoliul de furnizori și producători de fructe, dar acest lucru se va întâmpla începând din 2021.

Consumatorii cer marfă românească © Romulus Drăghici

Producătorii depind de deciziile cumpărătorilor

„Se pare că românii au devenit din ce în ce mai patrioți, se orientează din ce în ce mai mult către legumele produse în țară, și-au dat seama de calitatea și gustul legumelor, care este superior celor din import. Observăm întradevăr o cerere din ce în ce mai ridicată din partea consumatorilor față de legumele produse în țară”.

Multe mâini și frământări până pe masa consumatorului

Reprezentanții supermarketurilor spun că în ultimii 6-8 ani absolut toate legumele produse în România au devenit mult mai sigure. Și asta pentru că legumicultorii au început să conștientizeze faptul că trebuie să țină cont de anumite aspecte care țin de calitatea produsului, de organizarea producției în fermele lor pentru a fi primiți cu marfa la vânzare. Nu este ușor, pentru că totul cere o anumită rigoare, iar procedurile implică mulți oameni.

“Frământările din spatele acestei producții de legume, trebuie să vă spun că sunt foarte mari și intense întrucât programul de lucru al unui fermier începe de dimineață de la 4:00-5:00 și se încheie la 22:00-23:00 sau chiar mai mult. De ce spun poate chiar mai mult, pentru că alți retail-eri au programul de recepție la platforme noaptea de la 00:00 la 06:00. Alte frământări pe care le au fermierii sunt date de faptul că ei trebuie tot timpul să fie atenți la livrări. Să fie atenți la ce livrează, cum livrează și cât livrează. Mai sunt situații în care marfa este refuzată pentru că nu corespunde specificațiilor tehnice de calitate. Și asta este o frământare a lor, ce fac cu marfa rămasă. Apoi, marfa ajunge la noi pe platforme, de aici începe munca noastră, în sensul că marfa este pick-uită (sortată) în funcție de cerințele fiecărui magazin”, spunea Laurențiu Rinchita.