În ciuda secetei și a inflației, unii fermieri români se așteaptă să obțină profit. Dar, reinvestirea profitului nu se știe dacă va fi suficientă pentru reluarea, în această toamnă, a lucrărilor de toamnă-primăvară.
Invitaţi: Mihai Sadîca, fermier în zona Dobrogea, Dan Hurduc, fermier din zona Moldovei, Alexander Degianski, fermier din zona Banat, Mihaela Gherghișan, corespondent RFI la Bruxelles.
Criza energetică şi creşterea inflaţiei a adus presiuni tot mai mari asupra companiilor care lucrează pe piaţa produselor lactate: producători locali, procesatori şi supermatketuri. Soluţiile sunt aşteptate din zona administraţiei şi de la mecanismele de piaţă.
Invitaţi: Ionuţ Lupu, director Asociaţia Holstein.ro, Dorin Cojocaru, preşedinte APRIL, George Bădescu, director executiv, AMRCR, Mihaela Gherghisan, corespondent RFI la Bruxelles.
Administraţia ar trebui să respecte un calendar precis pentru ca fermierii români să poată încasa încă din anul 2023 fondurile europene alocate. În noiembrie a.c., ar trebui aprobat PNS de către Comisia Europeană, apoi ar trebui adoptată legislaţia specifică şi realizat programul informatic. În felul acesta, fermierii români vor putea să beneficieze încă de la începutul anului viitor de finanţările prevăzute în noua politică agricolă comună.
Comisia Europeană a decis în faţa provocărilor momentului să acorde fermierilor o serie de facilităţi de finanţare şi unele amânări referitoare la aplicarea unor standarde de mediu. Unele ajutoare de stat vor fi deocamdată acordate din bugetele naţionale. Cea mai importantă temă europeană, reducerea cantităţilor de pesticide utilizate, rămâne în dezbatere.
Cantitatea de apă redusă va fi provocarea următorilor ani pentru fermierii specializaţi în cultivarea plantelor. De aceea, este probabil ca administrarea resurselor de apă să facă diferenţa dintre fermierii care obţin profit şi cei care înregistrează pierderi. Există finanţări europene pentru îmbunătăţirea managementului apei, iar fermierii pot combina sursele de finanţare interne cu cele europene.
Sunt peste 250 de mori de apă în Banatul de Munte, iar 90 dintre ele încă macină. În comuna Rudăria, sau Eftimie Murgu, în Caraș-Severin, înșirate de-a lungul unui fir de apă de peste trei kilometri, sunt 22 dintre ele. Câteva sute de voluntari din toată țara, coordonați de o asociație din Timișoara, au lucrat din greu tot weekendul la aceste mori. Fiindcă istoria trebuie păstrată.
BIGH (Building Integrated Green House) este numele unei ferme urbane din Bruxelles care ar putea fi cândva pregătită să aprovizioneze întregul oraș cu fructe și legume pentru tot anul.
Abatoarele din cartierul Arderlecht, la Bruxelles, locul pe care românii din Belgia îl numesc „la doi boi” datorită celor două statui care tronează la intrare.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii visau la viitor și încercau să își imagineze cum va evolua, în timp, omenirea. Pe la începutul anilor 1900, când revoluția industrială lua avânt, futurologii francezi, de exemplu, au anticipat inventarea aspiratorului casnic, robotizarea industriei, chiar existența dronelor. Imaginația lor a fost chiar mai bogată decât atât și a plăsmuit chiar ”autobuze” subacvatice atașate de balene, un fel de submarine din ziua de azi. Însă cum a evoluat, cu adevărat, una dintre cele mai vechi ocupații ale omului, agricultura?
Este opinia unui ieșean care a investit în permacultură pentru că, spune tânărul, a simțit declinul naturii și a vrut să schimbe ceva. Permacultura și micro agricultura intensivă sunt alternativele la agricultura convențională, model criticat de experți, pentru impactul asupra mediului și protecția față de consumator. Permacultura, micro agricultura intensivă sunt la început în România și la nivel guvernamental nu există deocamdată strategii pentru dezvoltarea acestor domenii.
Închiderea piețelor care funcționează în spații fără aerisire, dar și a târgurilor din sate are efect în lanț: au resimțit deja de la cel mai mic producător până la cei care vând en-gros și care nu au unde să depoziteze marfa. Andreea Orosz a fost la Lungulețu, o localitate faimoasă pentru culturile sale și a stat de vorbă cu oamenii.
Tehnologie, digitalizare, inovare, roboți, automatizare. Cum își găsește locul agricultura românească în peisajul în continuă schimbare al noii revoluții industriale prin care trece în prezent umanitatea? Toți specialiștii din domeniu, de la fermieri la cercetători, trebuie să se adapteze și să evolueze odată cu tehnologia și cu practicile de ultimă generație. Schimbarea se produce la toate nivelurile în ritmuri diferite, dar un pas care nu poate fi neglijat este cel reprezentat de tinerii care vor deveni specialiștii viitorului în sectorul agriculturii. Principala platformă de formare a lor este Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) din București, cu centrele de cercetare pe care le deține.
Agricultura este o loterie. Asta am învățat-o de la fermierii care în fiecare an își văd supuse culturile la tot felul de amenințări. “Când lucrezi sub cerul liber, ești la voia Domnului”, îmi spunea un senior cu ștate vechi în sector. Oamenii s-au învățat deja că niciun an nu este la fel și orice este posibil. Dar până anul acesta, când au fost puși să se războiască cu două mari amenințări – pandemia de Covid-19 și seceta, nu au mai trăit nicicând asemenea emoții. Învățați să se lupte cu răzvrătirile naturii, fermierii s-au văzut în această primăvară nevoiți să se ferească de un dușman nevăzut.
Mâncăm de 3 ori pe zi, ne place ca în farfuria noastră să ajungă tot ce este mai sănătos și mai gustos. Facem eforturi să alegem hrană din surse de încredere. Avem o responsabilitatea față de sănătatea noastră și a familiei noastre, pentru că, nu-i așa, suntem ceea ce mâncăm. Ca și cumpărători gestul de a lua un produs și a-l pune în coș a devenit o rutină firească. Dar, de câte ori ne-am gândit prin câte mâini, prin câte griji și frământări trec legumele și fructele ajunse în bucătăria noastră? De ce ar trebui să ne intereseze acest aspect? Pentru că ține de alegeri, alegerile acelea mărunte făcute în fața raftului – “vreau ardeiul roșu sau pe cel verde, salata cu frunze crețe sau frunze roșii”. În spatele acestor alegeri sunt oameni, mulți oameni și am vrea să îi cunoașteți, pentru ca în viitor alegerile noastre să îi includă pe ei și mai puțin pe cei care produc în alte colțuri ale lumii. Este singurul gest cu adevărat de ajutor pe care îl putem face față de comunitățile din mediul rural, care produc pentru cei care trăiesc la oraș.
Webdoc: https://rural.rfi.ro/drumul-hranei-din-camp-in-farfurie/
Pe grinduri și printre ape, alături de pelicani, cai sălbatici, mistreți, coioți, nuferi, stuf și peste 300 de specii de păsări, trăiesc și oameni. Vecinii lor sunt adesea pe malul celălalt și, ca să le faci o vizită, trebuie să iei barca. Natura îți dă de toate, dar nu în fiecare anotimp. Iarna oamenii sunt adesea izolați în bucata lor de deltă din cauza gheţurilor, dar s-au adaptat. În fiecare anotimp au găsit soluții să se hrănească și să dezvolte mici afaceri. De la pescuit, îngrijit albine, crescut animale, găzduit și plimbat turiști, oamenii Deltei fac de toate. Și toate activitățile lor sunt parte a naturii - https://rural.rfi.ro/delta-dunarii/
Omenirea practică agricultura mii de ani. Ce deosebește modul în care strămoșii noștri făceau acest lucru și agricultorii zilei de azi este cunoașterea, știința. RFI vă invită să aflați mai multe despre cum poate ajuta știința agricultura zilelor noastre.
Webdoc: https://rural.rfi.ro/Agricultura-cu-stiinta/
