Venitul mediu pe lucrător agricol în Uniunea Europeană a ajuns la 35.800 de euro în 2022, cu 24% peste nivelul din 2021, potrivit unui raport publicat săptămâna trecută de Comisia Europeană. Între 2013 și 2022, venitul agricol pe lucrător a crescut cu 94%, depășind semnificativ rata inflației, de aproximativ 20%.
Totuși, există diferențe mari între statele membre. În timp ce 10% dintre fermele cu cele mai mari venituri au înregistrat, în 2022, aproape 75.000 de euro pe muncitor, cele mai slab performante 10% abia au reușit să atingă pragul de rentabilitate, cu o medie de doar 1.000 de euro pe salariat. Venituri ridicate se înregistrează în Danemarca, Țările de Jos, nordul Germaniei și nordul Franței, unde fermele sunt mai mari, mai tehnologizate și mai profitabile. În schimb, în România și estul Poloniei veniturile sunt mult mai scăzute.
Fermele conduse de fermieri cu vârste cuprinse între 41 și 50 de ani sunt mai eficiente, au o profitabilitate mai mare, mai ales în producția de culturi de câmp. Acestea sunt întâlnite mai frecvent în Polonia, România, Italia și Spania. Totuși, tinerii fermieri din România și din alte țări din estul Uniunii Europene au venituri sub media europeană, un aspect care reflectă și situația economică generală din statele respective, unde salariile sunt mai mici decât media UE.
În ceea ce privește diferențele de gen, fermele conduse de femei obțin, în medie, venituri cu peste o treime mai mici decât cele gestionate de bărbați. Decalaje se observă în aproape toate statele membre, dar mai pronunțat în țări precum România și Polonia, unde predomină fermele mici, mai puțin profitabile și unde femeile sunt mai prezente. Deși diferențele se reduc în timp, îmbunătățirea condițiilor pentru femeile fermiere rămâne o provocare majoră în Uniunea Europeană.
Poluarea apelor europene, un subiect aflat în dezbatere publică
Apele de suprafață din spațiul european se află în stare critică și sunt necesare eforturi suplimentare din partea statelor membre pentru remedierea situației, avertizează Comisia Europeană. Doar 40% din râuri și lacuri ating un nivel ecologic bun, iar poluarea chimică afectează aproximativ 73% dintre cursurile de apă. Acest lucru este cauzat în principal de contaminarea pe scară largă cu mercur și cu alți poluanți toxici, potrivit unui comunicat de presă emis săptămâna trecută de Executivul european, cu ocazia lansării unui set de rapoarte privind starea apei în blocul comunitar.
Documentele vor sta la baza conturării viitoarei strategii privind reziliența în domeniul apei, pe care Jessika Roswall, comisar european pentru mediu, a promis că o va prezenta în al doilea trimestru al acestui an.
„Apele noastre se confruntă cu provocări semnificative, de la poluare și amenințări legate de aprovizionarea cu apă până la pregătirea insuficientă pentru inundații”, a declarat Jessika Roswall, citată în comunicatul Comisiei.
Executivul european a lansat o consultare publică pe această temă, deschisă până în data de 4 martie 2025. Observațiile și propunerile primite de la publicul larg și părțile interesate vor contribui la elaborarea strategiei privind reziliența apei în UE, asigură Comisia. În data de 6 martie, la sediul Comisiei din Bruxelles, va avea loc un eveniment dedicat acestui subiect, la care au fost invitate să participe persoane interesate și reprezentanți ai societății civile.
Într-un sondaj de opinie efectuat anul trecut, întrebați despre principalele amenințări legate de problemele privind apa în țara lor, cei mai mulți dintre europeni au menționat poluarea, urmată de supraconsum și de risipa apei.
Organizațiile de mediu pun la îndoială eficacitatea subvențiilor pentru ecologizarea agriculturii
Efortul Uniunii Europene de a ecologiza sectorul agricol riscă să se transforme într-un exercițiu de contabilitate creativă, mai degrabă decât într-un progres real în protejarea mediului înconjurător, potrivit unui raport publicat recent de organizațiile neguvernamentale BirdLife Europe și NABU, citat de publicația Politico.
Reforma politicii agricole comune, care a început în 2023, menită să alinieze agricultura la obiectivele Pactului Verde European, alocă 48,5 miliarde de euro pentru eco-scheme, un sfert din valoarea totală a plăților directe, însă multe dintre acestea mențin practicile existente, fără să stimuleze schimbări semnificative în sector. Agricultura este responsabilă pentru aproximativ 10% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE și afectează în mod semnificativ solurile, calitatea apelor și biodiversitatea, subliniază autorii raportului.
State precum Polonia, Spania și Țările de Jos stabilesc măsuri facile, menite să maximizeze plățile, dar care nu reduc emisiile sau poluarea. Schema poloneză de conservare și sechestrare a carbonului a atras de trei ori mai mulți solicitanți decât se estima, iar subvențiile pentru fertilizanți lichizi au fost accesate de aproape 19 ori mai mult decât se anticipase inițial. BirdLife Europe și NABU susțin că guvernele naționale au ales în mod deliberat scheme ecologice slabe care maximizează plățile și evită reformele reale. Raportul critică și pachetul de simplificare PAC 2024, adoptat în urma protestelor fermierilor, pentru că a redus cerințele ecologice. Cu toate acestea, recunoaște că unele programe sunt promițătoare. De exemplu, fâșiile de protecție din Slovacia au ajutat la restabilirea biodiversităţii în regiunile cultivate intensiv, iar schema de reținere a apei din Polonia, deși este subfinanțată, utilizează monitorizarea prin satelit pentru a măsura impactul. Totodată, documentația complexă, plățile reduse și birocrația descurajează fermierii să se angajeze în inițiative mai ambițioase. De exemplu, în Germania, o schemă ecologică de 1,6 miliarde de euro a fost accesată în proporție de doar 16,5%, parțial din cauza birocrației excesive.
Grupurile de mediu avertizează că UE riscă să rateze obiectivele privind biodiversitatea și clima, lăsând eco-schemele să funcționeze ca subvenții pentru menținerea practicilor existente, în loc să fie un motor al agriculturii durabile, scrie Politico.