Piețele locale au devenit un adevărat colac de salvare pentru producătorii mici și mijlocii din județul Iași. Fermierii mizează pe contactul direct cu publicul, transformând tarabele în spații de dialog și încredere. Chiar dacă bugetele de consum s-au restrâns, ieșenii declară că preferă să cumpere mai puțin, dar de calitate, direct de la sursă.
„În momentul în care vorbim de o piață locală, vorbim de un punct de întâlnire al celor care comercializează produse făcute în județul Iași. Clienții încep să înțeleagă că e bine să ne orientăm spre resursele locale și caută oportunitatea de a-și procura hrana direct de la producători” a povestit Cecilia Țugulia, președinta Asociației Producătorilor Locali „Produs în Iași”.
În curtea Direcției Agricole din Iași, atmosfera este una efervescentă. Printre mulțimea care cercetează curioasă ofertele, farfuriile cu mostre de cașcaval se golesc cât ai clipi. Aici l-am întâlnit pe Alexandru Pașaniuc, un producător local care vede în aceste târguri mai mult decât un simplu act comercial.
„Am venit la târg cu produse din lapte de vacă. Piața locală are un rol foarte important. Este bine să organizăm aceste evenimente o dată pe săptămână, așa cum spun și clienții noștri. Oamenii își doresc să iasă nu doar pentru a cumpăra, ci și pentru a socializa și pentru a se cunoaște direct cu proprietarul fermei. Noi interacționăm cu ei prin produse noi și încercăm tot timpul să inovăm pe piața produselor lactate”, explică acesta.
Fermierul adaugă: ” Ne promovăm pe rețelele sociale. Dar cea mai sigură promovare și publicitate rămâne cea de la om la om, între clienții noștri. Odată ce au gustat produsele noastre, de obicei le recomandă mai departe și așa reușim să ne vindem munca.Prețurile le stabilim în funcție de costul materiei prime. Trebuie să ne acoperim cheltuielile, având în vedere că prețul pe litrul de lapte este de 2 lei. Este esențial să ne scoatem investiția, pentru că trebuie să asigurăm hrana văcuțelor pentru anul viitor”.
Alexandru Pașaniuc a mai povestit: „Cât despre certificări, nu știu ce să spun, dacă e ușor sau greu; este un subiect destul de controversat. Cred că răspunsul cel mai potrivit este: «E ca la noi». Totuși, nu mi se pare ceva de neatins. Dacă ai un produs de calitate, autoritățile care te autorizează și te certifică vor vedea munca din spate. Important este să fii corect cu produsul respectiv.”
Tradiția care trece prin trei generații
La un stand vecin, o găsim pe Sabina Atodiresei, care duce mai departe afacerea familiei. Fermele piscicole pe care le reprezintă sunt rezultatul muncii a trei generații de piscicultori din zonele Hudești (Botoșani) și Podu Iloaiei (Iași), locații integrate în rețeaua ecologică europeană Natura 2000.Sabina explică faptul că portofoliul lor include produse diverse, de la zacuscă și pastă de pește, până la cârnăciori afumați și salată de icre.
„Este vital să avem această conexiune cu comunitatea. E una să cumperi de la raft și alta e să cumperi de la producătorul care ți-e vecin, cu care poți discuta și de la care poți gusta”, afirmă tânăra antreprenoare.
Aceasta a menționat și sprijinul primit de la Direcția Agricolă Iași, care a facilitat procesul de certificare a două dintre produsele lor ca fiind „Produse Tradiționale”:
” Prețurile le stabilim în funcție de materia primă și de volumul de muncă din spatele fiecărui produs. De exemplu, la zacusca de pește cu ardei capia, se adaugă și partea de manoperă: ardeiul trebuie curățat manual, pentru că vrem ca totul să fie natural. În ceea ce privește certificarea, avem deja două produse atestate ca «Produs Tradițional».”
Provocările certificării ecologice
Totuși, drumul de la fermă la masă nu este lipsit de obstacole. Relu Cojocar, producător de miere de albine, atrage atenția asupra dificultăților din spatele etichetelor de calitate. Deși obținerea unei certificări nu mai este un proces extrem de complex dacă se respectă regulile de bază, menținerea acesteia este o probă de rezistență.
„Menținerea certificării înseamnă un volum de muncă mai mare, investiții și respectarea unor norme internaționale la care mulți renunță după primul sau al doilea an. La certificarea ecologică, oricând poți avea un control inopinat, testări și analize”, avertizează Relu Cojocar.
Apicultorul îi îndeamnă pe colegii săi de breaslă să facă un efort suplimentar de prezență fizică în piețe: „Participarea la aceste piețe este esențială, și nu mă refer doar la mine, ci la toți micii producători. Trebuie să facem un efort suplimentar pentru a fi prezenți, pentru a ne face cunoscuți și pentru a-i reaminti consumatorului că existăm. Altfel, supermarketul va rămâne sursa principală de achiziție.
Este o diferență uriașă între ce apare la raft și ce putem noi să prezentăm direct. Eu le spun mereu clienților că îi aștept la noi, în «ziua porților deschise», să vadă cum și unde producem, să înțeleagă procesul din spatele produselor noastre.
În ceea ce privește organizarea acestor piețe, ele sunt gestionate foarte bine, dar poate ar trebui să fie mai bine promovate. Până la urmă, o piață locală este punctul de întâlnire al tuturor celor care comercializează produse autentice, făcute aici, în județul Iași.”
Succesul piețelor locale este confirmat și de Cecilia Țugulia, președinta Asociației Producătorilor Locali „Produs în Iași”. Ea subliniază că târgurile precum „Iașiul în bucate” sunt punți esențiale între mediul rural și cel urban. „Este important să știm cine produce, unde produce și ce certificări deține acea persoană” a concluzionat Cecilia Țugulia.