În ultimii ani, produsele contrafăcute din miere au crescut pe piața globală. De aceea, directivele europene vor să impună o mai mare transparență a comercializării mierii, plecând de la etichetare și pânâ la regulile de procesare.
Invitați la Rural: Constantin Dobrescu, vicepreședinte ROMAPIS, Marian Pătrașcu, președinte, Asociația Crescătorilor de Albine (ACA), Mihaela Gherghișan, corespondent RFI România la Bruxelles.
Falsificarea mierii: un proces sofisticat care imită produsele autentice
„Există miere autentică și falsuri. Mierea are calități speciale pentru consumatori, atât din punct de vedere nutritiv, cât și prin valențele sale legate de sănătate.
Falsurile sunt realizate prin produse de falsificare special concepute, foarte atent studiate și create cu mare competență științifică. S-a ajuns la un nivel de rafinament atât de ridicat încât falsurile pot fi personalizate pentru a imita mierea dintr-o anumită regiune. Produsele falsificate provin, în general, din Asia, în principal din China.
Să nu ne imaginăm că noi, apicultorii, avem metode simple pentru detectarea falsurilor. Circulă tot felul de legende: că dacă dai foc la miere se întâmplă nu știu ce sau că, dacă întorci un borcan cu gura în jos, bula de aer se va ridica într-o direcție anume – sunt doar prostii.
Realitatea este că singura modalitate de a ne apăra împotriva falsurilor este intervenția autorităților, care trebuie să acționeze hotărât. Există speranță în această direcție, mai ales datorită măsurilor luate la nivelul Uniunii Europene.”
Mierea de albine are termen de garanție ?
„Este momentul să spulberăm un mit care circulă, din păcate, chiar și printre apicultori: acela că mierea nu ar avea termen de valabilitate. Total fals.
Mierea are un termen de valabilitate. Este un produs natural extraordinar, dar trebuie să-l privim cu realism. Conține zaharuri care, în timp, se descompun, generând un compus numit HMF (hidroximetilfurfural). Acesta nu este neapărat toxic în cantități mici, dar servește drept indicator al prospețimii mierii.
Așadar, mierea are un termen de valabilitate, și trebuie să recunoaștem acest lucru. Totodată, îi descurajăm pe cei care cred că au fost descoperite borcane de miere în mormintele din piramide și că acestea ar fi fost consumate cu mare poftă. Acestea sunt doar povești„
Prețul mierii în România: cel mai mic din Uniunea Europeană
„Prețul mierii a urmărit, într-adevăr, evoluția falsurilor despre care vorbeam. Totuși, situația diferă de la un stat la altul în cadrul Uniunii Europene.
Am aici, în fața mea, o statistică publicată de Uniunea Europeană. Deși România a fost al doilea producător de miere în anii 2021-2022, cu o producție de aproximativ 30.000 de tone anual (plus sau minus câteva mii de tone), prețul angro practicat la noi este mult sub media europeană. În România, prețul mediu angro este de 2,63 euro/kg, comparativ cu 4,21 euro/kg – media Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, ne aflăm la coada clasamentului, având cel mai mic preț din UE.
Cel mai probabil, în ultimii doi-trei ani, situația s-a agravat și mai mult. Știm că mulți apicultori, în special cei cu producții mari, se confruntă cu o presiune uriașă. Unii au chiar și zece tone de miere pe stoc, pe care nu știu cât timp o vor mai putea păstra. Mierea, așa cum spuneam mai devreme, are totuși un termen de valabilitate.
Este vorba despre prețul angro, adică prețul pe care îl oferă procesatorii care cumpără mierea și o procesează ulterior.
Problema este că apicultorii nu pot vinde sub prețul de producție, iar consecințele pot fi dramatice. Mulți vor renunța să mai întrețină un număr mare de stupi și se vor limita la câțiva, doar pentru a putea face față pieței”
Cupajul mierii: între standardizare și practici care dăunează produsului
În principiu, cupajul mierii nu este un lucru rău. Scopul său este îmbunătățirea calității și obținerea unei mierii standardizate, care, an de an, să aibă caracteristici similare.
Din păcate, această practică este folosită într-un mod total pervers de către unii procesatori. Ei iau miere de calitate foarte slabă și ieftină, o amestecă cu miere de calitate superioară, astfel încât să atingă exact parametrii minimi necesari pentru a fi acceptată pe piață.
Aceasta este o metodă pe care noi, apicultorii, evident că nu o agreăm. Ideal ar fi ca fiecare consumator să cumpere miere dintr-o singură sursă, direct de la un apicultor pe care îl cunoaște și în care are încredere. Din păcate, comerțul modern face acest lucru foarte dificil.
Neonicotinoidele: un subiect controversat și direcția politicilor europene
„Eu cred că lucrurile sunt foarte clare și nu sunt de acord că problema se rezumă doar la neonicotinoide. Acestea sunt printre cele mai utilizate insecticide la nivel global. Imidacloprid este cel mai folosit insecticid din lume, dar problema este una mai amplă. Tocmai de aceea, în politica agricolă comună anterioară, s-a pus problema stringentă a reducerii utilizării pesticidelor.
Se propunea chiar o reducere cu 50% a pesticidelor, așa cum era prevăzut în Politica Agricolă Comună (PAC) și în Green Deal. Din păcate, vedem că la nivelul Uniunii Europene, ambiția de a atinge aceste obiective esențiale pentru cetățenii europeni este treptat abandonată.
Revenind la neonicotinoide, discutăm despre un caz foarte clar. Acestea nu doar că sunt răspândite la nivel global, dar în Uniunea Europeană sunt interzise sau restricționate progresiv, începând din 2013, când EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară), organismul responsabil cu evaluarea riscurilor pesticidelor asupra polenizatorilor, a constatat necesitatea suspendării utilizării a trei substanțe: Imidacloprid, Tiametoxam, Clotianidin. Aceste substanțe active sunt incluse în diferite formulări comerciale de produse destinate fermierilor.„
Derogările pentru neonicotinoide: o practică încă prezentă, inclusiv în România
Unele dintre aceste produse sunt în continuare prezente pe piață pe baza unor derogări, inclusiv în România. Știm bine că agricultorii români susțin aceste derogări și ideea menținerii utilizării neonicotinoidelor.
Noi nu putem face altceva decât să repetăm ceea ce se spune în spațiul public și ceea ce afirmă purtătorii de cuvânt ai diferitelor grupuri implicate în această dezbatere – insecticide versus albine. Să-i spunem așa. Acesta este farmecul subtil al Uniunii Europene, nu-i așa? Farmecul ei constă în faptul că, acolo unde nu poate reglementa direct – de fapt, hai să nu-i zic reglementare, sună urât în zilele noastre – acolo unde nu poate lua o decizie clară, lasă lucrurile la latitudinea statelor membre.
Și de multe ori, dacă ai observat, experții veterinari și fitosanitari din statele membre, alături de alți specialiști, se reunesc la Comisia Europeană și ajung la concluzia că… nu pot decide nimic. Și asta pentru că fiecare țară își are propriile interese și presiuni interne. De exemplu, România a oferit derogări pentru insecticide, Ungaria a făcut același lucru pentru gemuri și organismele modificate genetic, iar Franța pentru Roundup și Monsanto.
Fiecare stat își cunoaște problemele, fiecare are specificul său și propriile grupuri de influență care fac presiuni asupra ministerelor. Și acesta este și un aspect politic foarte important. De aceea, trebuie să învățăm să trăim împreună în acest sistem și să acceptăm că, așa cum francezul se plânge de folosirea insecticidelor în România, la rândul nostru, ne putem plânge de alte decizii luate de el.