O analiză de specialitate arată problemele cu care se confruntă sistemul educațional românesc: abandon școlar, analfabetism funcțional sau un număr redus al tinerilor cuprinși în învățământul terțiar.
În mediul rural, indicatorii calitativi ai sistemului de educație sunt mai deteriorați decât în zonele urbane. De aceea, politicile publice ar trebui să îmbunătățească situația educației din zona rurală.
Invitați la Rural: Cătălin Munteanu, cercetător științific, Institutul de Economie Agrară al Academiei Române, Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români pentru agricultura performantă, Mihaela Gherghișan, corespondent RFI România la Bruxelles.
În anul 1994, rata de analfabetism funcțional în România era de aproximativ 8%. Aceasta era rezultatul educației furnizate de sistemul comunist, care, din 1940 încoace, a reușit să reducă analfabetismul de la 40% la 8% analfabetism funcțional. La testele Pisa, datele sunt dezastruoase. Analfabetismul funcțional în România a crescut cu peste 400% față de 1994.
Persoanele analfabete sunt cele care nu știu să scrie, să citească sau să utilizeze elemente de bază ale numerelor. Pe de altă parte, persoanele analfabete funcțional știu să citească și să scrie, dar nu înțeleg pe deplin ceea ce citesc. De exemplu, dacă parcurg un text, nu reușesc să-i înțeleagă mesajul și să reproducă ideile principale. Sau, dacă reușesc, o fac cu mare dificultate și nu pot realiza inferențe logice pe baza acelui text.
Cătălin Munteanu: Din punctul meu de vedere, educația nu ar trebui să fie orientată spre profit, ci spre binele societății. O societate de succes se construiește prin educație, punând accent pe inovație și pe dezvoltarea capabilităților fiecărui individ.
Școlile private au un rol important în sistemul educațional, dar nu ar trebui să fie principalul furnizor de educație. Dimpotrivă, statul trebuie să își asume responsabilitatea educării propriilor cetățeni. Din păcate, România a renunțat tacit la aceste obligații sociale, iar serviciile educaționale pe care statul ar trebui să le furnizeze cetățenilor au dispărut, în special în mediul rural.
Dacă, la nivel național, unul din cinci copii – adică 20% dintre elevi – nu termină clasa a opta, în mediul rural situația este mult mai gravă: 60% dintre copii fie nu reușesc să finalizeze clasa a opta, fie o termină cu întârzieri de unu, doi sau chiar trei ani.
O altă problemă majoră în mediul rural este accesibilitatea educației. În multe zone, aceasta este extrem de redusă, deoarece autoritățile locale nu au investit în transportul elevilor către școli și nu au creat centre educaționale care să asigure prezența profesorilor bine pregătiți și motivați să predea în aceste comunități. În plus, cadrele didactice sunt nevoite să își desfășoare activitatea în condiții improprii unui sistem educațional de calitate – un exemplu grăitor fiind faptul că în unele școli toaletele se află încă în curte.
Florian Ciolacu: Pentru a oferi o imagine completă și a înțelege cum funcționează lucrurile într-un sistem integrat, am pornit acest proces cu intenția de a avea un impact măsurabil asupra transformării agriculturii. Am realizat însă că, în centrul acestei strategii, problema nu era disponibilitatea fondurilor – acestea existau. Nici tehnologiile nu reprezentau un obstacol, fiind accesibile și utilizabile fără barierele de dinainte de 1990. Adevărata provocare era reprezentată de oameni – de pregătirea lor și de necesitatea transformării agriculturii prin formarea de antreprenori. O formare care să nu se limiteze la cursuri scurte, de o zi, o săptămână sau o lună, ci să fie un proces continuu, susținut de o comunitate. Astfel, când am lansat această strategie în 2019, am pus în centrul ei formarea oamenilor și dezvoltarea antreprenorilor din agricultură, alături de crearea unei comunități puternice.