Fermierii români trebuie să știe prevederile legale privind utilizarea substanțelor de protecție a plantelor sau a deșeurilor agricole pentru a proteja sursele de apă. Respectarea regulilor scrise și nescrise aduce și o eficientizare a cheltuielilor.
Am discutat la Rural cu Ioana Nedelea – expert tehnic în cadrul Administrației Naționale „Apele Române”, Elena Țuchiu – director al departamentului Management European Integrat – Resurse de Apă în cadrul Administrației Naționale „Apele Române”, Alexander Degianski, președintele Clubului Fermierilor Români pentru agricultură performantă.
Gestionarea resurselor de apă a devenit o provocare critică pentru sectorul agricol din România, un domeniu care resimte atât presiunea schimbărilor climatice, cât și pe cea a birocrației.
Resursa de apă este esențială nu doar pentru producția agricolă, ci și pentru viață, spune la Rural Elena Țuchiu, director al Departamentului Resurse de Apă din cadrul ANAR, care afirmă că instituția monitorizează constant starea apelor din punct de vedere calitativ și cantitativ. Prognozele pe termen lung arată o scădere a rezervelor de apă în România: „Ultimii ani au fost deosebit de secetoși începând cu 2022 și da, resursa dacă o calculăm este mult mai mică, dar ne uităm și la scenariile pentru 2050 și vedem că în fiecare bazin hidrografic resursa de apă va fi mai redusă cu 5, 10, chiar și cu 15%.”
Ioana Nedelea, expert tehnic la ANAR, a subliniat că respectarea măsurilor de protecție a surselor de apă nu este doar o obligație legală, ci și un gest de responsabilitate: „un fermier în primul rând trebuie să aplice corespunzător fertilizanții (…) trebuie să respecte calendarul cu perioadele de interdicție pentru aplicarea acestor îngrășăminte”.
Provocările fermierilor: Între protejarea mediului și obstacole administrative
Alexander Degianschi, președintele Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, a evidențiat frustrarea agricultorilor față de birocrația care blochează accesul la apă. În ciuda dorinței fermierilor de a fi responsabili, aceștia se lovesc de reguli rigide: „Avem situații foarte ciudate și foarte, să zic, frustrante pentru fermieri. De exemplu, pe râul Bega, care are un debit constant, are stăvilare, are ecluze, există vane care alimentau canalele de desecare, care acum au fost decolmatate, dar care nu au dreptul să preia apa pentru că regulamentul și legea nu permit tranzitarea inversă.
Un alt exemplu: în momentul de față, râul Timiș are un debit foarte mic, dar în lunile februarie și martie există zile cu debite mult peste limite. În acele zile trebuie (…) să se facă provizii în lagune aflate adiacent râului, cum se întâmplă în toată Spania, în Italia și în alte zone în care debitele nu sunt constante și mari. Pierdem milioane de tone de cereale în fiecare an din cauza celor câteva zeci de litri pe metrul pătrat pe care nu putem să-i aplicăm în momentul de maximă necesitate.”