Capital italian, mână de lucru româneasca si vaci franţuzeşti, acest cocktail nu ar fi fost posibil decât în Uniunea Europeană. Subvenţiile europene si investiţiile străine au retrezit agricultura româneasca la viaţă. Fata României se schimba cu fiecare zi care trece. După abandonul din anii 1990 agricultura româneasca a început sa renască si fluxul de capital străin continua sa îi dea o noua viaţă.
Căderea regimului comunist a condus automat la dispariţia Cooperativelor Agricole de Producţie iar terenurile s-au fărâmiţat în suprafeţe foarte mici. Anii 1990 au fost o catastrofa pentru agricultura româneasca. Pământurile se lucrau manual, ca în Evul Mediu, iar aratul se făcea cu ce se găsea la îndemână. Lucrurile s-au mai îndreptat între timp dar pentru specialiştii din agricultura România e departe de a-şi exploata enormul potenţial agricol.
In anii 2000 agricultura româneasca a început sa îşi regăsească suflul. Începerea negocierilor de aderare la Uniunea europeana a încurajat investitorii străini sa vina într-o tara în care preţul pământului agricol era foarte mic dar şansele de dezvoltare erau foarte mari. Cei mai curajoşi au fost italienii care se aflau doar la o ora de zbor cu avionul fata de Timişoara. Pe zidurile acestui oraş se mai vad încă urmele gloanţelor trase la revoluţia începuta aici în decembrie 1989. De atunci însa Timişoara s-a orientat către afaceri si a atras capitalurile străine ca un magnet. In jur de 15 000 de Italieni trăiesc în acest oraş unde au creat 3 000 de firme, o buna parte activând în agricultura.