În comuna Colibași, din județul Giurgiu, accesarea fondurilor europene a devenit o adevărată modă printre fermieri. Aproximativ 150 de localnici care se ocupă cu legumicultura au accesat în ultimii ani fonduri nerambursabile totale de peste 6 milioane de euro. Am mers în Colibași și am încercat să aflăm cum au reușit fermierii de acolo să devină fruntași la capitolul ”fonduri europene”, la care România e codașă printre statele europene.
Dacă mergi pe drumul principal din Colibași, județul Giurgiu, la prima vedere, nimic nu-ți sare în ochi. E peisajul obișnuit al satului românesc: bătrâni ieșiți la poartă care îți caută privirea pentru a te saluta din cap, case sărăcăcioase care alternează cu așezări dichisite din rândul cărora iese în evidență, bineînțeles, clădirea Primăriei.
Dacă te abați, însă, de la drumul principal și mergi pe una din ulițe, intri fără să vrei într-un labirint de sere. Sau solarii, cum le numesc localnicii.
Colibășenii, campioni ai fondurilor nerambursabile
În Colibași, mai curând întrebi de cine nu are solarii decât de cine are. Și, poate greu de crezut, la fel se pune problema și când vine vorba de fonduri europene. În ultimii ani, aproximativ 150 de colibășeni au accesat fonduri nerambursabile de la UE pentru legumicultură. Cam 6 milioane de euro au ajuns în mica așezare giurgiuveană, accesați în special prin programul care finanțează cu 40.000 de euro pe fiecare fermier de până în 40 de ani.
Printre primii care au luat bani de UE, în 2010, se numără și Cristian Barbu, un tânăr de cam 30 de ani, care, împreună cu fratele său, după ce a văzut cum stă treaba cu fondurile europene, s-a gândit că nu ar fi rău să își învețe și consătenii cum să ia bani europeni:
”În 2010, am luat 23.000 de euro, dacă nu mă înșel. Cu acești bani, am cumpărat o centrală pe lemne pentru încălzirea serelor. Datorită acestei centrale, acum, spre exemplu, suntem primii și singurii din comună care au roșii coapte. Plecând de la proiectul nostru, am înțeles cum se procedează pentru a primi fonduri europene și am înființat o firmă de consultanță. Am ajutat cam 100 de consăteni să ia fonduri. Ce au colibășenii în plus? Lumea are poftă și putere de muncă! În ceea ce privește fondurile europene, am vrea să se mai elimine din birocrație. Sunt o gramadă de hârtii de care nu sunt convins că avem nevoie. Trebuie să mergem de 10 ori pentru aceeași hârtie pe care am putea să o primim din prima. Totuși, e foarte bine că există fondurile europene, iar, dacă respecți procedurile, totul merge bine. Ne-a ajutat mult și primăria pentru că de acolo vin toate hârtiile.”
Implicarea Primăriei, esențială în accesarea fondurilor UE
Într-adevăr, Primăria își face bine treaba la Colibași. Adriana Moise e de 4 ani consilier juridic la Primăria Colibași. Își amintește cu plăcere de cum a început ”moda” fondurilor europene la Colibași. La început, a fost mai greu, dar, odată pornită treaba, lucrurile au mers aproape de la sine:
”A făcut unul, altul și ne-am obișnuit încet-încet. Am avut sprijin de la AFIR. În Colibași, au fost implementate cu succes cam 150 de proiecte cu fonduri europene. Banii sunt luați de către tinerii fermieri, pe măsura 6.1, fostul 1.1.2, Instalarea tinerilor fermieri, câte 40.000 de euro pentru fermierii de până în 40 de ani. Aplicantul trebuie să aibă minimum 3.000 de metri pătrați pentru solarii sau două hectare pentru cultivare de legume în câmp. Principala problemă de care ne lovim e birocrația: zeci de documente pe hârtie care nu știu cât de necesare sunt. Avem totuși poftă de muncă aici în Colibași, iar asta ne ajută foarte mult.”
Fermierii muncesc, intermediarii profită
Legumicultura e, de mai multe generații, o afacere de familie și pentru Florentin Ionete, un tânăr 34 de ani din Colibași, și el beneficiar de fonduri europene. Își amintește că, până nu de mult, cultiva legume în câmp unde era la mila vremii. Acum, are două sere de aproximativ 3.000 de metri pătrați și încă una pe care o va moderniza cu bani europeni. O singură nemulțumire are Ionete: cu greu poate vinde produsele la un preț rezonabil, mai ales că, asemenea tuturor fermierilor din Colibași după cum aveam să aflu, e nevoit de multe ori să vândă marfa perisabilă la prețuri foarte mici către intermediarii care se îmbogățesc de pe urma muncii colibășenilor:
”Cultiv roșii, sortimentul Șah mat. Nu mai cultiv roșii românești. Îmi amintesc de la bătrâni cum erau, roșii Bizon. Nu sunt rezistente. Muncim toată familia, 6 persoane: eu, fratele, soțiile, mama și tata. Sera a fost făcută din fonduri proprii acum un an. Înainte de asta, cultivam în câmp, dar nu se mai merită. Acum putem scoate 2-3 recolte pe an. În sera asta, am plantat, pe rând, gogoșari, spanac, salată, roșii. Vindem marfa către en-gros-uri sau în piețe. La roșii, luăm maximum 3 lei/kg, dar vindem și cu 2 lei sau chiar 1 leu. Cu marile lanțuri de magazine e cam greu deocamdată din cauza intermediarilor care cresc prețul după ce iau produsele de la noi. Am accesat și noi fonduri UE: 40.000 de euro. În primul rând, vom moderniza o seră și vom înlocui structura de lemn cu una de fier. Nu a fost ușor să luăm fonduri, dar a meritat. Ne-a ajutat mult primăria și firma de consultanță pe fonduri europene.”
La nici 200 de metri de serele lui Florentin, sunt solariile familiei Zamfir, una din construcții abia modernizată complet cu fonduri europene. Zamfir Constantin are 47 de ani, știe cel mai bine cum se cultivă legumele în câmp sau la seră și are aceeași nemulțumire, intermediarii:
”Cultivăm roșii în general. Și la noi e afacere de familie. Muncim patru inși: eu, soția, baiatul meu și tata. Avem, în total, patru sere. Suntem într-o seră făcută cu bani europeni. Băiatul meu a luat 40,000 de euro prin programul cu tinerii fermieri. Nu a fost nici ușor, nici greu; a fost de alergat puțin după acte. Am avut firmă de consultanță și a fost bine. Dacă îți respecți programul, nu ai cum să ai emoții. Problema e cu desfacerea, vinderea produselor. Mergem la piață, dar acolo sunt intermediari. Tarabă în piață nu ai cum să iei și ești nevoit să mergi la Pucheni în en-gros. Aici apar intermediarii și ește nevoit să dai marfa pe cât vor ei pentru că e perisabilă. Am ruga autoritățile să ne ajute cu desfacerea, să vindem mai ușor produsele. Să se elimine din acești intermediari și prețul va fi mai mic și pentru consumatori, dacă nu va trece prin două-trei, chiar patru mâini.”
Prezența intermediarilor și preocuparea insuficientă a autorităților față de fermieri sunt probleme care nu îi afectează doar pe locuitorii Colibașului. În orice caz, exemplul acestora din urmă este demn de urmat pentru orice comună sau sat din România.