Se spune că a fost grânarul Europei. România, a şaptea ţară ca populaţie din Uniunea Europeană şi a cincea ţară ca suprafaţă agricolă, continuă să fascineze. 15 milioane de hectare de teren agricol din care 10 milioane de hectare sunt teren arabil. Într-o lume în care criza alimentară bate la uşă pământul se va măsura în aur. În România însa nu prea are cine îl munci.
Deşi o treime din români lucrează în agricultură aceasta rămâne domeniul cel mai văduvit din economia României. Toată agricultura nu produce decât vreo 10 % din Produsul Intern Brut al României. E mult ? E puţin ? Dacia Renault produce 5 % din PIB-ul românesc şi nu dispune decât de câteva sute de hectare de teren. Un paradox ? Cum poţi să stai pe un munte de aur şi să continui să fii sărac ? De ce boală suferă agricultura româneasca ?
Se spune că a fost grânarul Europei. România, a şaptea ţară ca populaţie din Uniunea Europeană şi a cincea ţară ca suprafaţă agricolă, continuă să fascineze. 15 milioane de hectare de teren agricol din care 10 milioane de hectare sunt teren arabil. Într-o lume în care criza alimentară bate la uşă pământul se va măsura în aur. În România însa nu prea are cine îl munci. Deşi o treime din români lucrează în agricultură aceasta rămâne domeniul cel mai văduvit din economia României. Toată agricultura nu produce decât vreo 10 % din Produsul Intern Brut al României. E mult ? E puţin ? Dacia Renault produce 5 % din PIB-ul românesc şi nu dispune decât de câteva sute de hectare de teren. Un paradox ? Cum poţi să stai pe un munte de aur şi să continui să fii sărac ? De ce boală suferă agricultura româneasca ? Pentru fermierii occidentali care s-au aventurat pe tărâmul lui Dracula România este un adevărat Eldorado al agriculturii din Europa. Dacă în Occident un hectar de pământ agricol poate costa zeci de mii de euro în România el costa la începutul anilor 2000 în jur de 500 de euro hectarul. Astăzi se poate vinde şi cu 2 000 de euro dar tot suntem departe de zecile de mii de euro cu care se vinde un hectar de pământ în Europa occidentală. Să te faci fermier a devenit un vis inaccesibil în vestul Europei. Mai ai o şansă dacă te naşti într-o familie de fermieri şi vrei să continui tradiţia familiei. A porni de la zero este doar o iluzie. Dar acest vis se mai poate împlini în Europa de Est iar România are cele mai mari avantaje pentru a atrage fermierii occidentali. Sosirea fermierilor occidentali a schimbat realitatea agriculturii româneşti.
Căderea regimului comunist în decembrie 1989 a produs o adevărată catastrofă în agricultură. Organizată în Cooperative agricole de producţie, pe scurt CAP-uri, agricultura româneasca funcţiona pe suprafeţe mari. Astăzi avem câteva sute de ferme foarte mari care pot ajunge la 40 000 de hectare şi câteva milioane de ferme mici. Sau, mai bine spus, ferme de subzistenţă unde ţăranii cultivă puţinul pământ pe care îl au aşa cum o făceau şi acum câteva secole. În perioada de tranziţie a anilor 1990 România a pierdut bătălia pentru modernizarea agriculturii.
În timp ce în Europa occidentală fermierii conduceau tractoarele prin GPS aşezaţi în faţa unui calculator, ţăranul român îşi lucra pământul cu calul şi cu plugul. Sărăcia se generalizase în satele româneşti care nu mai atrăgeau nici măcar un inginer agronom. Pentru tinerii ţărani români sosirea fermierilor occidentali a produs o mare schimbare de perspectivă în vieţile lor.
A trăi la ţară, în satele sărăcite ale României din anii 1990, era o mare provocare. Majoritatea tinerilor nu visau altceva decât să plece mai repede la oraş unde mai aveau o şansă să găsească de lucru. Acum lucrează pe tractoare pe care n-au crezut că le vor vedea vreodată. Dacă tinerii elveţieni şi-au putut împlini visul de a face agricultură în România, tinerii români şi-au împlinit şi ei visul de a rămâne acasă.
Astăzi lucrează pe tractoarele pe care le văzuseră doar la televizor. Rezistenţa la schimbare este însa mare. Ţăranii mai în vârstă nu concep să renunţe la vechile metode artizanale de a face agricultură. Ei se mulţumesc cu producţia de subzistenţă care le asigură minimul necesar pentru a supravieţui. Între tinerii care visează ultimele modele de tractoare şi bătrânii legaţi de sapele şi coasele lor se cască o adevărată prăpastie.
Cifrele nu sunt clare şi nu există statistici precise dar mai multe surse afirmă că o treime din terenurile agricole din România au fost cumpărate de investitori străini. În cea mai mare parte e vorba de fermieri europeni. Din 2014 România a liberalizat piaţa terenurilor agricole, pe scurt a permis fermierilor din Uniunea Europeană să cumpere terenurile pe care şi le doresc în România.
În Franţa sau în Elveţia o fermă de 50 de hectare este percepută ca o fermă mare. În România, cu aceeaşi bani se pot cumpăra între 500 şi 1 000 de hectare. Aceste cifre vorbesc de la sine şi explică graba cu care fermierii occidentali au venit în România.
Forţa de muncă calificată e adevărată problemă a agriculturii din România. Potenţialul enorm pe care îl are fostul grânar al Europei a fost risipit aproape un sfert de secol. Abia în ultimii ani s-a putut remarca o revigorare a interesului pentru învăţământul agricol. Ţara făgăduinţei… Aşa arăta România cu întinsele sale suprafeţe agricole.
În contextul crizei alimentare care ameninţă omenirea România poate face din agricultură un atu economic de mare valoare. Pământul agricol este de calitate, investitorii pot aduce capitalul şi utilajele moderne. Rămâne de găsit forţa de muncă calificată care să transforme România în ţara prosperă la care românii visează de atâţia ani.