Brăila este județul în care agricultura ocupă loc de frunte. În Europa, nu doar in România. Cum face față provocărilor județul în care se află cea mai mare fermă din UE? Și mai ales care sunt acestea? Aflăm din reportajul următor.
Brăila e un loc însemnat pe harta Europei, ne spune încă de la prima întâlnire directorul executiv al Direcției pentru Agricultură a Județului Brăila, Traian Cismaș.
„Brăila este un județ preponderent agricol. Din totalul suprafeței arabile de la nivelul județului Brăila, avem cea mai mare suprafață la irigat. Din 350.000 de hectare avem 310 000 de hectare posibil irigabile cu amenajări. Datorită acestui sistem de irigații, Brăila are și suprafețele cele mai mari de loturi semincere la nivel de țară‘, ne spune directorul executiv al Direcției pentru Agricultură a Județului Brăila, Traian Cismaș.
„Această exploatație, Insula Mare a Brăilei care este cea mai mare din Europa, a fost un promotor și pentru fermierii din Terasă brăileni. Dacă au văzut că acolo se pot face producții mari, au copiat modelul și au venit și rezultatele: producții, uneori chiar mai mari decât la această exploatație.
Bineînțeles, cu investiții în tot ceea ce înseamnă provocările timpurilor: cu tehnologii moderne și utilaje performante care să facă față schimbărilor. Bineînțeles, și cu genetica cea mai nouă.
Fermierul își propune în primul rând să-și acopere prețul de cost pe produs. Și fiind o afacere, este firesc că trebuie să și rămâi cu un profit„, explică directorul executiv al Direcției pentru Agricultură a Județului Brăila, Traian Cismaș.
Potrivit acestuia, seceta a fost principala problemă a fermierilor din județ în ultimii 5 ani.
„Din păcate, în județul Brăila, în ultimii cinci ani ne-am confruntat cu o lipsă de precipitații acută și cu temperaturile ridicate – toate astea au făcut ca prețul de cost pe produs, în primul rând pe hectar, să fie mult mai mare comparativ cu zonele care au beneficiat de apă în primul rând la culturile pe care le-au înființat.
Ori noi, ca să putem să ținem pasul și să obținem cât de cât producții destul de bune, a fost nevoie de un efort extraordinar din partea fermierilor de a băga bani mult mai mulți în obținerea acestor producții și, sigur, acest lucru m-a făcut să afirm faptul că prețul de cost este mult mai ridicat la nivelul județului Brăila decât în alte zone, unde n-a fost nevoie de costurile, în primul rând cu energia pentru irigat.„
Rep: Și ce soluții s-au găsit pentru a rentabiliza totuși?
Traian Cismaș: Fermierii au avut niște facilități, de exemplu apa nu se mai plătește la nivelul județului Brăila, cum era în urmă cu cinci ani, când exista un tarif în funcție de treptele de irigat. Ca exemplu, plecam undeva de la treapta 1 la 56 de lei pe mia de metri cubi. Ajungeam la treapta a 4-a, să zicem undeva la 600 700 de lei. Deci vă dați seama ce diferențe. Or acest tarif nu mai există. Deci apa este gratuită, practic subvenționată de stat. Și în plus, mai există și subvenția de motorină și energie electrică, undeva până la 50 la sută din consumul pe care îl ai pentru irigat.
Fondurile europene, vitale pentru sistemul de irigații
Traian Cismaș: Sigur, marea majoritate a investițiilor s-au făcut pe fonduri europene, prin AFIR, în sensul că dacă era până acum un an undeva la un milion pe fiecare o ai ca să-și facă modernizarea acestei rețele. Iată, prin noul program, acum PNS s-a ridicat la 1.500.000 de euro și în acest an. În această valoare îți permite ghidul să faci și achiziții de anumite componente, tamburi sau ce echipament ai de udat în organizația pe care o administrezi. Și vreau să vă spun că în județul Brăila, aceste fonduri au fost accesate într-o pondere foarte mare datorită suprafețelor mari irgate la nivelul județului Brăila.
Rep: Cum se împacă fermierii autohtoni cu companiile care vin de afară și încep să exploateze?
Traian Cismaș: La urma urmei, fiecare își potențează afacerea. Sigur, există și colaborări foarte bune.
Din ce am observat eu, fac schimb de cunoștințe, informări, pentru că, la urma urmei, interesul nostru este să se obțină producții cât mai bune cu costuri cât mai mici.
Pășim pe Insulă unde așteaptă cuminți îmbarcarea, alte mașini. Pe lângă utilajele mari și mașini, așteaptă cuminți și oameni cu traiste de rafie în mână.
Pentru că Insula Mare a Brăilei are și locuitori, nu doar întinderi impresionante de teren agricol.
Pe insulă există două comune, Măraşu şi Frecăţei, care au aproximativ 5.000 de locuitori. Ca date tehnice, insula are, în medie, 60 km lungime şi 20 km lăţime, cu o suprafaţă totală de 710 kilometri pătraţi.
Dintre aceştia, 681,3 km² (94,6% din suprafaţa Insulei Mari) reprezintă terenuri agricole, din care 70,84 km² sunt irigate şi protejate de un dig cu o lungime de 23,5 km. Insula are 70.000 de hectare de teren arabil.
De cum pășești pe insulă, te întâmpină însemnele „Al Dahra-Agricost” SRL. Grupul a concesionat și exploatează peste 57.000 ha. Mihai Solomei, managerul general Al Dahra-Agricost, spunea la sfârșitul anului trecut că mai sunt 3.000 ha neirigate, plus alte 13.000 pe zona de colț la care apa din pivoți nu ajunge.
Diferența e vizivilă în termeni de productivitate: recoltă zero la porumb în Insula Mare a Brăilei pe 3.000 hectare neirigate față de 13-14 t/ha la irigat. Asta doar la Al Dahra-Agricost, cel mai mare concesionar și exploatator al Insulei, spunea managerul grupului.
Un semnal că extinderea și eficientizarea sistemului de irigații sunt vitale în zonă.
Pe Insulă lucrează peste 800 de oameni. Zonele sunt foarte bine delimitate, fiecare își știe pătrățica.
Pe drumul prăfuit ce străbate terenurile agricole mai trec în viteză mașini. Remarcăm că toate au câte un indicativ trecut, mare, la vedere.
După cod, știi a cui e mașina: de la manager până la inginer. Codul impune respect.
Există în acest loc ce pare uitat de tumultul lumii cu care suntem obișnuiți, reguli după care se ghidează locuitorii săi.
Locuitori temporari, angajați care vin sau pleacă, sau locuitori constanți: oameni care asigură paza, care au o singură companie: câinii. Și de sus păsările.
Poposim la ferma S.C. Agro Rusava SRL, în incinta îndiguită, în Insula Mare a Brăilei.
Reprezentantul ei, Matei Titianu, în vârstă de 27 de ani, ne explică:
„Ferma noastră este de sector vegetal, deci cultură mare. Cultivăm grâu, orzoaică pentru bere, soia, floarea soarelui, porumb de consum și porumb pentru sămânță.
Vrem să aflăm de la tânărul fermier care sunt principalele provocări.
Având în vedere că un an nu seamănă cu celălalt, avem provocări constante și provocări noi. În 2024, spre exemplu, ne-am confruntat cu o secetă pedologică excesivă, aș spune eu, care a fost coroborată și cu temperaturi foarte ridicate, fapt ce a influențat negativ, practic, dezvoltarea plantelor de cultură.
Însă ce pot să spun este că noi, în fermă, întotdeauna am căutat să găsim soluții și cumva am reușit să gestionăm problemele eficient. Sigur că o altă problemă cu care se confruntă orice fermier este aceea a forței de muncă, întrucât este foarte greu să găsim oameni pregătiți și dacă îi găsim, e foarte greu să îi ținem în fermă.”
În ceea ce privește sistemul de irigații, Matei Titianu explică: „Într-adevăr, Insula Mare a Brăilei dispune de un sistem de irigații ce îi permite să gestioneze foarte bine momentele acestea de criză legate de secetă.
Cu toate acestea, aș spune că întotdeauna este loc de mai bine și în cazul fermei mele, deși aș putea spune că irigăm în integralitate suprafața pe care o administrăm, ar trebui să mai modernizăm un pic parcul de echipamente pe care le avem, astfel încât să putem iriga mai repede și mai bine. Și la ce mă refer?
Pe lângă echipamentele de tip pivot și de tip liniară pe care le avem, dispunem și de o serie de echipamente de tip tambur care, în anumite condiții extreme, ele sigur sunt foarte utile, dar nu fac față la nivelul pe care noi îl dorim„, ne explică tânărul fermier care manageriază fermă împreună cu tatăl său.
„Suntem într-o zonă de grâu pe care, sincer, am semănat-o un pic cam târziu, prin prisma faptului că a plouat foarte mult și ne-a forțat să întârziem. Dar altceva e de remarcat, și anume faptul că noi am început să electrificăm o parte din pivoții pe care îi avem. De fapt, acest demers l-am început încă de anul trecut și îl continuăm în acest an. După cum se vede, în spate avem doi pivoți care urmează a fi electrificați. S-a săpat un șanț la adâncimea de un metru și acum se trage cablul pentru a putea, după cum am spus, să electrificăm pivoții. Și de ce facem acest lucru? Vrem să facem economie de combustibil. Vrem să monitorizăm mai bine pivoții, pentru că vrem să-i echipăm cu camere și, de asemenea, prin electrificarea lor putem să-i monitorizăm în timp real, mult mai eficient prin comparație cu generatoarele. Pentru că de foarte multe ori putem avea o avarie la generator, pierdeam semnalul și nu știam ce se întâmplă cu pivotul.‘
Pivotul este practic unul din echipamentele de irigat de care noi dispunem în fermă și, în opinia mea, este cel mai bun sistem de irigat la momentul actual. Ne aflăm într-o solă de grâu de aproximativ 90 de hectare.
Elementul cel mai important din această solă ar fi faptul că în momentul de față noi lucrăm la electrificarea pivoți pe care îi avem aici. m făcut acest lucru întrucât am dorit să renunțăm la generatoare. Generatoarele, în general, vin cu un consum foarte mare de combustibil și pot avea diferite probleme care ne-ar putea împiedica pe noi să monitorizăm pivoții într-un mod abil. De asemenea, ne dorim și să dotăm cu camere de filmat și având curent 24/24, putem practic să monitorizăm pivoții în timp real.
Rep: De ce este important să monitorizați?
Matei Titianu: Importanța derivă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, putem vedea în timp real unde este pivotul, ce cantitate de apă aplică dacă vrem, eventual poate să îl oprim să îl pornim mai târziu. Și, de asemenea, monitorizarea cu camere automat e importantă pentru că dorim să protejăm investiția de potențialii oameni care ar aduce anumite prejudicii și, de ce nu, având camere, putem să vedem un obstacol. Există mai multe utilități.
Rep: Deci începe să fie un fel de agricultură din birou?
Matei Titianu: Nu aș spune agricultură din birou, dar aș putea să spun că agricultura de acum e mult mai obiectivă. Eliminăm practic subiectivismul inginerului sau al nostru și sigur e mult mai precisă.