Stațiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău este cel mai mare producător de semințe românești. O piață în care are în prezent o pondere de 15 la sută. SCDL Buzău își crede că mai e loc de creștere, deși concurența e acerbă.
SCDL Buzău administrează o suprafață de 136,60 hectare de teren din domeniul public al statului, destinată activităților de cercetare și dezvoltare în legumicultură.
Floarea Burnichi, cercetător și președinte al Consiliului Științific din cadrul Stațiunii de Cercetare si Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, ne întâmpină. Facem prezentările și vine cu explicații:
„Din răsadurile produse de noi, iată, persoane private, nu neapărat fermieri, și-au deschis o afacere cu răsadurile cu care au fost sfătuiți să lucreze și uitați la ce rezultat au ajuns.
Încercăm să găsim pentru fiecare om din țara asta o nișă pe care să o poată valorifica și să poată să se susțină.”
Rep: Cum ajung oamenii la dumneavoastră? Adică trebuie să te pricepi un pic….
Floarea Burnichi: Oricine poate, dacă începe. Asta e singura condiție. Să începi, bineînțeles, și să te informezi. De-asta suntem noi aici, de-asta este colectivul de cercetare. Noi asigurăm atât consultanță, cât și asistență. Garantăm partea de răsaduri și de conținut în uleiuri. Cunoaștem soiurile, iar dânșii, iată, au venit cu partea de desfacere, le cultivă și de fapt își usucă plantele. Și asta se întâmplă numai pe parte de plante medicinale. Cu toate legumele pe care noi le avem, de la răsadurile timpurii de legume la plante medicinale, la flori, pentru că avem multe direcții pe care unitatea noastră este concentrată și care vin în întâmpinarea cerințelor fermierilor și producătorilor privați.
„Totul e făcut ca la carte, cu analiza terenului, cu cartarea terenului, cu tehnologii de cultură ecologice, cu analiza produselor obținute”, ne asigură Floarea Burnichi.
„Iată, au broșuri, au material publicitar făcut ca la carte, cu investiții nu foarte mari, mai spune specialista atrăgând atenția asupra unui aspect. Nu e important doar să vii cu produse de calitate, e important și cum le împachetezi, cum le „vinzi”.
O provocare pentru o instituție care pune accent pe trei elemente: tradiție, inovație și performanță.
Dar cum se împacă tradiția cu inovația? L-am întrebat pe Constantin Vlad, fost director al Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. E dificil, recunoaște Constantin Vlad.
„A fost o perioadă grea, pentru că în România, după Revoluție, s-au repezit să bea Coca Cola, nu mai mâncau miere. Semințele străine veneau în ambalaje foarte frumoase. Semințele românești nu se mai căutau, pentru că nu mai erau ambalate așa de frumos. Însă, începând din anul 2010 – 2011 lucrurile au început să se schimbe. Lumea a început să se convingă că semințele românești sunt altceva față de semințele de afară. Sunt semințe care dau producții foarte mari.
S-a ajuns până la 800 de tone la hectar în spații protejate. Însă gustul este de papură, iar lumea a început să aprecieze calitatea fructelor românești. De atunci am început să creștem și să vindem destul de bine. Nu putem să zicem că i-am dat la o parte, pentru că producătorii sunt interesați de bani. Orice producător la care te duci zice: Dom’le, trebuie să ies la bani. Însă semințele noastre sunt apreciate și vindem semințe în toată țara. Noi ne-am adaptat la noile condiții. Înainte produceam semințe și le livram UNISEM-ului de la București care le vindea apoi în țară. UNISEM-ul a dispărut și atunci noi a trebuit să ne adaptăm” își amintește dr. ing. Constantin Vlad.
Lucrurile nu sunt roz. Să faci cercetare cu bani puțini e foarte dificil. Stația se mândrește cu un colectiv de tineri cercetători pe care se străduiește să-i formeze, să-i trimită în schimburi de experiență și în străinătate. Dar provocarea cea mai mare e să-i faci să rămână, să nu plece definitiv în condițiile în care salariile sunt mult mai mari în străinătate.
„Sigur că e greu, pentru că de atâția ani ne tot străduim. În 2017 s-a schimbat legislația, când unitatea s-a reorganizat prin HG-ul 547, și atunci am primit o parte din salarii de la bugetul de stat.
În rest, suntem buni gospodari și din venituri proprii asigurăm tot ceea ce dumneavoastră vedeți aici și funcționarea în bune condiții a unității, întreținerea culturilor semincere pentru că noi avem activitate de cercetare și preponderent producere de semințe.
Suntem cel mai mare producător de semințe de legume românești, în acest moment, în țara noastră.
Semințele românești au o pondere de maxim 15% pe piața aceasta, dar sperăm să fie mai bine. Vedeți cu ce echipă tânără și frumoasă, cu rezultate. Toți sunt doctori, doctoranzi și pe teme de interes. Avem colegi foarte bine pregătiți în străinătate, la specializare.” explică Floarea Burnichi răspunzând la întrebarea: cum face față Stația concurenței?
Tot ea continuă: „ce vedeți dumneavoastră aici este prima seră construită în 1962. Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău a luat ființă la 1 aprilie 1957. În „62 s-a ridicat clădirea în care suntem și acea seră, model olandez, care inițial era prevăzută pentru producere de răsaduri, după aceea, noi am adaptat-o și cultivăm. În afară de producerea de răsaduri, avem o parte dedicată, parte încălzită, cultivăm și legume, flori, diverse specii din cele 110 pe care le avem oficial în portofoliu, în Catalogul oficial al plantelor de cultură din România.
Producem semințe aici. Colegii de la Laboratorul de Genetică, Ameliorare și Conservare a Biodiversității au acolo colecții valoroase și an de an, cu eforturi, pentru că știți ce înseamnă să cultivi într-o seră anual, e mai greu să dezinfectezi, dar de asta facem activitate de cercetare, pe scurt, ne descurcăm„, punctează Floarea Burnichi, cercetător și președinte al Consiliului Științific din cadrul Stațiunii de Cercetare si Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.
Pe o masă sunt expuse o multitudine de plicuri cu semințe de toate felurile. Ne atrag atenția semințele de tomate, mândria Stației.
Floarea Burnichi explică: „Plicurile sunt personalizate. Oamenii recunosc plicurile și loturile de la Stațiune, pentru că există anumite caracteristici ale lotului care sunt trecute pe fiecare plic. Tomatele Buzău 47. Unul dintre soiurile tradiționale: tomatele de câmp.
Rep: Toată lumea „plânge” dupa roșiile românești…
Floarea Burnichi: Astea sunt: Buzău 1600. Regretatul cercetător, domnul doctor cercetător Chiru Cristea, care nu mai este printre noi, este autorul soiului și bat ca gust orice alt tomată de pe piață. Au un raport zahăr – aciditate echilibrat și e gustul de roșie pe care îl cunoaștem din copilărie cu toții. Acestea sunt tradiție: e aici 47, Buzău 22, Buzău 1600.
Și trecem către elemente de noutate: tomate tip cherry. Carisma a fost primul soi de tomate cireașă omologat. Tomatele Ema de Buzău. Acestea au 6 grame, acelea au 25 și au conținut în zahăr aproape cît un pepene. Tomatele nectarine, tomate portocalii, care de asemenea, au un gust excepțional și sînt cerute pe piață. Tomatele inimă de bou pe care le caută lumea. Soiul Andrada este deja recunoscut și cerut în toată țara.
Un milion două sute de fire de răsaduri pleacă în fiecare an de la Stațiune – asta în ultimii ani.
Iar acum, cu noua invenție a domnului director cu noua seră verticală, domnia sa, pe lângă faptul că a manageriat unitatea, are un număr impresionant de brevete de invenție, atât pentru tipuri constructive noi, cât și pentru utilaje care ajută foarte mult activitatea și putem produce mai mult pe un ciclu cu 300 de mii de fire, ceea ce nu e puțin. Dacă vă gândiți că, în medie, să spunem, sunt 25 – 30 000 de fire de plante la hectar.
Ce înseamnă să oferi oamenilor răsaduri de calitate certificate… Pentru că noi colaborăm și cu laboratorul de semințe județean, care verifică toate loturile și din punct de vedere al calității și din punct de vedere al uniformității și al păstrării caracteristicilor soiurilor și hibrizilor, pentru că avem și trei hibrizi omologați și, de asemenea, Oficiul Fitosanitar, care asigură faptul că aceste semințe produse corespund din punct de vedere fitosanitar, sunt sănătoase și loturile ce vor fi înființate vor fi în regulă, explică Floarea Burnichi.
Tomata 1600, cea mai gustoasă și cea mai căutată
Constantin Vlad, fost director al Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău spune că „toate semințele noastre se vând bine și sunt bune, însă fiecare cu specificul ei. Spre exemplu, Tomata 1600, care e omologată de vreo 50 – 60 de ani, se menține în top.
Este cea mai gustoasă. La toate degustările a ieșit că este cea mai gustoasă. Este și productivă. Și deși este un soi, se zice că în solar trebuie să cultivăm mai mult hibrizi, , însă este căutată și pentru cei care cultivă în solarii pentru că se vinde repede. E adevărat că n-are rezistența la păstrare, cum au tomatele astea hibride, care rezistă și 6 luni de zile dacă pui așa… Dar este foarte gustoasă. Din aceeași clasă 22 este o tomată intermediară între Buzău 1600 și Buzău 47. Este bună și pentru conserve. Dar este bună și pentru salată. Este la fel de gustoasă, însă, față de Buzău 1600, nu necesită palisare. Ea are creștere determinată, nu se palisează. Ea crește pe sol, dar e productivă. Adică 100 de tone cu 1000, cu 22 îl faci lejer și Buzău 47 mai mult pentru industrializare. Dar și Buzău 47 poate să facă 1100 tone la hectar lejer. Bineînțeles, depinde de tehnologie. Dacă știi să faci tehnologie, obții producții și, bineînțeles, dacă te ajută timpul…”
Vindem doar ce este al nostru
„Vindem numai ce este al nostru. Și se vinde destul de bine. Singurii hibrizi pe care îi folosim, pe care îi vindem, sunt sub formă de răsad. A trebuit, pentru că nevoia te învață – să aplicăm o metodă de a ambala răsadul în niște cutii de carton, pe care le expediem prin curier până la Suceava și la Satu Mare, și la Constanța. Și vindem destul de mult așa, în jur de 200 000 de fire pe an.
Noi selectăm, cumpărăm semințe de hibrizi străini și vindem răsad. Acum vindem ca să putem să facem și o comparație cu soiurile și hibridul nostru, dar și pentru bani. Pentru că este important să vedem cu ce concurăm, se confesează de acum fostul director al Stațiunii.
Recent a predat ștafeta Elenei Barcanu, o tânără cercetătoare care deja s-a remarcat în elita națională și internațională a comunității horticole.
Printre obiective, se numără ”îmbunătățirea selecțiilor conservative, dezvoltarea de noi soiuri și hibrizi de legume adaptați la condițiile pedoclimatice din România și consolidarea colaborărilor menite să faciliteze transferul de cunoștințe către fermieri și IMM-uri.
Scopul meu este ca SCDL Buzău să devină un reper de bune practici în domeniul agricol și un centru de cercetare de referință, atât la nivel național, cât și european. Îmi doresc ca, împreună cu echipa de aici, să continui munca valoroasă începută 67 de ani în urmă și să duc mai departe tradiția excelentă de cercetare și dezvoltare legumicolă a SCDL Buzău”, a subliniat Elena Barcanu citată de presa locală.