Agricultura ecologică din România are nevoie de o strategie coerentă pe acest domeniu, de subvenții mărite și de sancțiuni aplicate fermierilor care stropesc cu pesticide atunci cind regulile nu permit si contaminează terenurile eco. Este atât opinia experților cât și a specialiștilor care lucrează în agricultura ecologică consultați de RFI România.
O altă problemă semnalată? O spun și fermierii și experții și anume faptul că producem de exemplu cereale certificate ecologic, de multe ori la standarde mai stricte decît legislația europeană în domeniu dar producția merge la export pentru că nu avem linii de procesare. Si nu în ultimul rind, trebuie să ne educam pentru alimentația eco. Expert al Comisiei Europene pe axa Organic Core, specialist în Agricultură ecologică, profesorul universitar ieșean Vasile Stoleru spune că și financiar e mai avantajos să mîncăm jumătate de kilogram de rosii eco decît un kilogram de roșii convenționale. Și continuă profesorul Vasile Stoleru avem cu 30% mai multi nutrienți buni în organism. Fermierii implicați în acest tip de agricultură spun că produsele certificate eco nu sunt scumpe dacă ne gîndim la prevenirea risipei alimentare și un stil de viață sănatos.
„Atenția pentru alimentație, un trend în creștere”
Am mâncat prima dată pâine certificată ecologic la un târg de produse eco. Ce gust are o astfel de pâine? Cecilia Țugulia, un brutar mai puțin obișnuit ne explică:
„În primă fază am spune că nu vom simți o mare diferență ca și gust. Dar dacă vom da atenție detaliilor sigur vom observa că pâinea făcută din făină ecologică este mai dulceagă, este mai plăcută la gust, nu este la fel de pufoasă ca o pâine făcută din făină normală și, eventual, drojdie. Dar are alte beneficii, să spunem așa. Pentru că, de fapt și de drept, ceea ce ne interesează pe noi este cum a fost obținut acel grâu, în ce pământ a crescut și cu ce a fost stropit și care este bagajul cu care el vine în momentul în care îl introducem în pâine„.
Cecilia Țugulia ne spune că trebuie să învățăm să citim etichete: „Este esențial să fim atenți la produsele alimentare pe care le alegem. De aceea, tot am spus că e bine să învățăm să citim etichete și să ne interesăm de unde sunt produsele, câți kilometri au parcurs să ajungă la noi, ce conțin, cum au fost făcute acele produse, dacă sunt artizanale, dacă sunt de consum larg, dacă sunt hiperprocesate. Atenția aceasta pentru alimentație este un trend pe care îl văd în creștere în zona noastră, a Iașului. Este adevărat, mai lent decât în celelalte zone ale țării, cum ar fi Bucureștiul sau Timișoara sau Clujul„.
Se întîmpla acum 22 de ani. ” Fermierii vecini din sat au râs de mine și au spus că acum a început sfârșitul meu ecologic!”
Producător de pâine certificată ecologic, Cecilia Țugulia, m-a dus la Vlădeni să văd de unde vine grâul ecologic. Așa l-am cunoscut pe Georg Schweiger-Beck. Administrează peste 7.000 de hectare pe care le cultivă ecologic. Grâu, cereale arhaice, soia, mazăre, floarea soarelui și lista continuă. Și alsacian și român. Așa se prezintă. Spune mândru și că a creat în jurul lui o școală și o pasiune pentru agricultura ecologică.
„Nu m-am născut fermier ecologic. Pregătirea mea profesională a fost una de la un fermier convențional, normal. Am învățat aplicația de îngrășăminte chimice și cum se aplică pesticidul. Pe de altă parte nici măcar nu am văzut efectele pe care mi le-am dorit. Am lucrat acum 22 de ani la o firmă de consultanța pentru fermieri și acolo am învățat de la experții unei firme din Austria despre agricultura ecologică. Am folosit ce am învățat în ferma mea, am făcut teste doi ani și am văzut un schimb pozitiv. Prima dată, fermierii vecini din sat au râs de mine și au spus că acum a început sfârșitul meu ecologic. După patru ani, toată lumea a venit și m-a întrebat ce fac eu acum cu praful și cu culturile mele. Sunt mai sănătoase și mai frumoase decât ale lor. Am zis mai simplu eu fac ecologic. Asta e singura diferență” a povestit Georg Schweiger-Beck.
La masteratele de agricultură ecologică vin tineri care nu și-au finalizat studiile în domeniu și și-au dezvoltat afaceri între timp
Georg Schweiger-Beck povestește că de 22 de ani de când face agricultură ecologică a învățat că e mai ușor decât agricultura convențională:
„Dacă se respectă buna practică în agricultură în general, nu e mai greu. E mai simplu decât agricultura convențională în care te confrunți cu o grămadă de pesticide, cu o grămadă de chestii. Nu știi dacă e perioada sau timpul cel mai bun pentru aplicarea pesticidelor și ce daune ai prin aplicația erbicidelor. Deci părerea mea e că e mai simplu și totul se face printr-o rotație în care ajuți pământul să se dezvolte. Rotație deșteaptă înseamnă un schimb. Reguli de bază ale agriculturii. Asta înseamnă să respecți pamîntul. Într-un an ai cultură de toamnă, într-un an ai cultură de primăvară. De ce? E simplu. Culturile de toamnă au buruieni specifice. Avem buruiana de primăvară. Alte buruieni apar în alte perioade. Mohorul în cereale dacă nu sunt cereale rare. A doua este un schimb între cereale și plantele cu frunză lată. Asta înseamnă leguminoase sau floarea soarelui. La noi în fermă eu spun că rotația e una deșteaptă și toată lumea spune ok, avem cereale, după aia leguminoasă sau soia, mazăre sau fasole. Deci orice fel de leguminoase, de boabe. Iarăși vin cereale, iarăși vin leguminoase. După aceste patru culturi intrăm cu floare. Va fi urmată de cereale, care sunt mai puțin pretențioase la azot și se începe din nou. După începem cu ciclu nou„.
La rândul lui, profesorul Vasile Stoleru, expert în Comisia Europeană pe axa Organic Core, specialist în agricultură ecologică și prorector la Universitatea de Științele Vieții din Iași, spune că tot mai mulți tineri sunt pasionați de agricultura ecologică:
„Avem două masterate pe agricultură ecologică. Avem din acest an și câteva discipline în planul de învățământ pe antreprenoriat în horticultură ecologică, pe agricultură ecologică, pe producție ecologică. Vin tineri care nu și-au finalizat studiile de licență în domeniu și și-au dezvoltat afaceri între timp. Vin pentru aceste informații. Pentru că nu se transmit doar cunoștințe, strict ceea ce înseamnă elemente de tehnologii și elemente de legislație, care sunt foarte importante. Politica agricolă comună a Uniunii Europene știți foarte bine că în anul 2030 prevede ca producția ecologică să ocupe ca și suprafață din totalul suprafeței 25%. Pentru a putea beneficia în continuare de subvențiile pe care le oferă Uniunea Europeană. Sunt și țări care au înțeles că subvenționarea nu se face strict pe unitatea de suprafață sau pe unitatea de produs. De exemplu, Elveția subvenționează și altitudinea la care este situată ferma. Germania subvenționează perioada de producție sau perioada de conversie la un alt nivel, pentru că fermierii trec de la acea producție chimizată către producția ecologică și au pierderi foarte mari„.
Ce este agricultura ecologică? De la mod de viață, afacere sustenabilă și protecția mediului
Profesorulu Vasile Stoleru, expert pe agricultură ecologică spune simplu: „Putem să considerăm agricultura ecologică un mod de viață dacă ne referim strict la producători. Pentru că dacă ei vor înțelege că este un mod de viață pentru ei lucrurile astea vor merge foarte ușor. Nu să se încline strict în fața banului și a producției imediate. Nu înseamnă că nu trebuie să desfășurăm activități în domeniul producției ecologice strict numai de dragul de a face producție ecologică fără să fim sustenabili din punct de vedere economic. Pentru că orice activitate facem în domeniul agricol sau al producției agroalimentare trebuie să fim și sustenabili.Adică trebuie să ne acoperim cheltuielile vrând-nevrând. Dar cred că trebuie considerat un mod de viață și atunci. Asta spuneam și tinerilor la cursul de antreprenoriat în producția ecologică.
Să luăm exemple foarte frumoase și am avut foarte multe, mai ales la Zilele recoltei, tineri antreprenori, persoane care și-au dezvoltat afacerile și le clădesc în mod sustenabil. Îmi aduc aminte un citat foarte frumos care spune că cel mai important lucru pentru producția ecologică din punct de vedere al fermierului este ca el să înțeleagă prima dată ceea ce înseamnă agricultură ecologică. El să înțeleagă întreg mecanismul producției ecologice. Mijloacele și tehnicile care le ai pentru producția ecologică sunt restrânse și de foarte multe ori ai și anumite impedimente cum ar fi stres determinat de factori biotici, factori abiotici. Vrând-nevrând trebuie să te lupți cu ei. Și atunci, aceste lucruri trebuie să vină ca îmbinarea tuturor elementelor pe care le cunoști. Deci trebuie în primul rând să fii un bun specialist. E mult mai ușor să spui ce nu este decât ce este agricultura ecologică„.
Legislație. ” Noi putem garanta că unde se scrie ECO, acolo este ECO”
Georg Schweiger-Beck vorbește despre legislație pe care o știe ca pe Biblie: ” Trebuie să respectăm regulamentarul 848 din 2018 a Uniunii Europene. Astea sunt regulile care trebuie să le respectăm. Deci noi suntem și certificați după anumite norme care au -pe lângă regula de bază din regulamentare 848 din 2018 a Uniunii – reguli suplimentare mai dure.
Uniunea Europeană acceptă în aceeași fermă și convențional și ecologic, Bioland de exemplu deloc. Două ferme diferite. Depozite diferite. Bioland, de exemplu, nu acceptă aplicația cu gunoi de grajd de găină. Dacă vrem să livrăm în piața vestică Austria, Elveția și Germania, trebuie să respectăm aceste asociații”.Georg povestește că legislația din România nu este tocmai corectă cu agricultorii ecologici: Tu poți ca fermier convențional să plantezi aproape orice porcărie, poți să livrezi orice porcărie, nu ești urmărit. Nu interesează pe nimeni.
Agricultorul care cultivă ecologic face tot posibilul să fie transparent. Noi suntem safe. Dacă se depistează ceva la noi avem obligația să anunțăm. Dacă s-a vândut o marfă și s-a depistat o impuritate știm clar unde s-a dus marfa și acolo va fi blocată. Dar dacă alți fermieri livrează și stropesc cu ceva care ne afectează pe noi nu interesează. Deci din partea noastră, noi putem garanta unde se scrie ECO, acolo este ECO„.
Georg Schweiger-Beck a povestit că a sesizat și Direcția de Agricultură și Agenția pentru Plăți. Un vecin a stropit cu pesticide pe vint puternic și i-a afectat o parte din recoltă. Toți au ridicat din umeri. Explică simplu că în Germania, în astfel de cazuri, agricultorul responsabil de contaminarea producției ecologice ar fi fost sancționat prin suspendarea subvenției.
„Niciodată producția ecologică din România nu a avut un fundament solid în ceea ce privește subvenționarea agriculturii”
Profesorul universitar Vasile Stoleru, expert Comisia Europeană pe axa Organic Core, specialist în agricultură ecologică, explică: „Poate că ar trebui să fim mult mai atenți la tot ceea ce înseamnă zona de extindere a producției ecologice. Pentru că nu trebuie să ne gândim strict doar la ceea ce înseamnă a produce hrană sănătoasă ci trebuie să ne gândim în al doilea rând la comunitate. Și în al treilea rând trebuie să avem în vedere și aspectele care sunt strict legate de mediu. Și cred că aceasta este și treaba oamenilor politici ca aceste lucruri să fie îmbinate. Mă refer la tot ceea ce înseamnă zona de subvenționare a agriculturii ecologice. Pentru că știm foarte bine că producția este redusă, sunt probleme foarte mari în ceea ce privește controlul agenților patogeni, al dăunătorilor, probleme legate de controlul buruienilor. În agricultura ecologică nu mai avem la dispoziție mijloacele chimice și atunci ar trebui să folosim extracte naturale sau chiar foarte multă forță de muncă. Deci trebuie să ne gândim că trăim într-o societate, avem persoane cu care trebuie să lucrăm. Este foarte multă forță de muncă în aceste ferme. Dar în același timp trebuie să avem în vedere și acest aspect al mediului care este destul de important. Cunosc aceste aspecte din anul 2000. De aproape 24 de ani m-am implicat în domeniul producției ecologice. Niciodată producția ecologică din România nu a avut un fundament solid în ceea ce privește subvenționarea agriculturii. S-a făcut tot timpul haotic și nu mai spunem cum s-a făcut. Interese politice„.
Care este piața de desfacere pentru agricultura ecologică?
Specialist în agricultură ecologică Georg Schweiger-Beck oftează: „Deci, din păcate, piața clienților se află în afara României în majoritate. Soia este aproape 100% exportată către Austria. Avem un mic client de la noi pentru cereale. Cecilia primește de la noi câteva sute de kilograme sau tone. Dar restul se duce în afara țării. Explicația? Nu sunt procesatori. Noi suntem producători. Eu cunosc în țară doar două prese de ulei. Sunt foarte puține prese de ulei pentru uleiuri de floare de tot felul. Alimentele ecologice înseamnă și o alimentație mai sănătoasă. Asta înseamnă să mănânc un pic mai puțin. Mâncând foarte multe fructe, legume, mai puțină pâine. Mai puțină carne în loc de un ciolan intreg…. hai să mănânc un ciolan mic. O schimbare a unui regim de alimentație este și în sens ecologic. Risipa alimentară e mai puțină, mâncarea e mai sănătoasă, mai gustoasă. Iar prețul cerealelor produse ecologic e aproape la fel ca prețul pentru cereale convenționale„.
O discuție despre cum agricultura ecologică previne și risipa alimentară
Profesorul Vasile Stoleru, expert în agricultură ecologică, Universitatea de Științele Vieții din Iași are aceleași ofuri: „Noi nu suntem capabili să obținem produse și să ne diversificăm foarte mult activitatea în sectorul ecologic astfel încât produsele noastre să poată fi valorificate. Noi suntem foarte buni producători în ceea ce înseamnă zona de materii prime. În special la cereale și oleaginoase. Exportăm peste 80% în Europa. Avem și mierea de albine. Și vinul este cel care se vinde foarte bine, pentru că se obține la prețuri foarte mici în România și se valorifică foarte bine la export. În rest, tot ce avem, majoritatea produselor procesate… dacă ne uităm prin toate supermarketurile, toate magazinele sunt produse din import. Deci nu sunt produse autohtone. Avem capacitatea, putem produce, dar avem nevoie de specialiști. Ceea ce vă spunem înainte, este ușor să spui ce nu este decât ceea ce este agricultura. În primul rând aș pleca în sens invers. Aș pleca de la consum. Dacă piața solicită produsele respective cred că trebuie susținute. O măsură este cea a subvenționării. Care trebuie să fie diferențiată în funcție de produs, în funcție de suprafață, în funcție de altitudine, în funcție de problemele care sunt. Una e să produci tomate în zona Brăilei unde sunt condiții foarte bune și permanent surse de apă, apă necontaminată. Alta e să le produci, nu știu, în zona Fălticeniului unde sunt probleme destul de mari și atunci subvenția ar trebui diferențiată„.
De ce să nu găsim pâine, biscuiți românești certificate ecologic pe piață? De ce să nu găsim pâine, biscuiți românești produs în mod ecologic pe piață?
Profesorul Vasile Stoleru, expert în agricultură ecologică, Universitatea de Științele Vieții din Iași atrage atenția: ” Problema care pleacă în momentul de față de la Ministerul Agriculturii și nu numai pe producția ecologică, și pe produse convenționale este că ministerul dacă îl întrebați mâine nu știe un preț de cost la fiecare produs agroalimentar. Cu cât s-a obținut kilogramul de tomate anul ăsta din solar, cu cât s-a obținut kilogramul de carne astăzi în România. Producția trebuie să fie și să crească în mod sustenabil pentru că ne putem dezvolta. Suprafețe avem, slavă Domnului. Din acest punct de vedere cred că suprafețe avem destul de mari care nu sunt contaminate în România și asta pentru că pe hectar, atât la pesticide, cât și la fertilizanți chimici de sinteză, nivelul este destul de redus. Deci, ceea ce înseamnă că nu suntem la un nivel foarte ridicat de intensivizare a suprafețelor din România. Deci există potențial de creștere. A treia măsură pe care aș lua-o? Aș subvenționa acele grupuri de producători sau acele cooperative pentru producția ecologică care pot procesa materia primă. De ce să nu găsim pâine, biscuiți românești certificate ecologic pe piață? De ce să nu găsim fructe și legume pe piață? Sunt foarte multe lanțuri de magazine în afară, nu neapărat numai în Elveția, unde poate să fie un exemplu pozitiv, dar și în Austria, Germania, a căror afaceri se bazează mai mult de 30-40% strict pe produsele ecologice. Deci asta înseamnă că au căutare. Produsul ecologic este un produs bogat nutritiv, peste toate celelalte produse noi. Asta trebuie să înțelegem din punct de vedere al consumatorului. Haideți să consumăm produse sănătoase pentru că vom fi sănătoși. De ce trebuie să consumăm un kilogram de tomate la o masă când putem mânca jumătate de kilogram? Iar cantitatea de nutrienți benefici organismului, mă refer aici la compuși primari secundari, de metabolism, benefici organismului este la fel. Produsul ecologic nu este un produs mai scump dacă ne referim strict la beneficiile pe care le aduce organismului. Și noi nu știm să facem calculul acestor compuși pe care produsele ecologice le conțin. Deci avem produse care conțin și cu 20-30-40% mai mulți compuși antioxidanți decât produsele convenționale. Asta e educația ecologică. Trebuie făcută din clasele primare. Asta ar trebui făcut și nu educație de altă natură”.
Profesorul universitar Vasile Stoleru, specialist în agricultură ecologică își întâlnește foștii masteranzi la Zilele recoltei și gustă din produsele lor ecologice. Crede în viitorul agriculturii ecologice în România.
