Închiderea piețelor care funcționează în spații fără aerisire, dar și a târgurilor din sate are efect în lanț: au resimțit deja de la cel mai mic producător până la cei care vând en-gros și care nu au unde să depoziteze marfa. Andreea Orosz a fost la Lungulețu, o localitate faimoasă pentru culturile sale și a stat de vorbă cu oamenii.
Varza și cartofii sunt acum la Lungulețu, în judetul Dâmbovița, vedetele sezonului. Sau cel puțin ar trebui să fie. La depozitul de legume și fructe de aici oamenii încep să-și facă socotelile. Tone de marfă așteaptă, oamenii nu au unde să le depoziteze, iar clienții se lasă așteptați.
„Problema e că nu or să mai vină băieții care cumpără marfă. Dacă ei nu mai vin și se închid piețele…. Acum zic că le dau o portiță să facă pe afară, prin parcări, dar alea care au spații. Dar cum șade omul ăla la tarabă ca să vândă afară? se întreabă unul dintre producători. 
Rezemat de remorca încărcată cu varză, deși e duminică și e aproape ora prânzului, omul cugetă în așteptarea clienților că astăzi totuși nu a fost chiar o zi rea din perspectiva vânzărilor.
„Ce înseamnă să nu mai vină oamenii să cumpere marfa de la dumneavoastră?
„Nu ne mai putem permite să facem agricultură și să mergem mai departe. Cu ce, dacă ne închid?
Reporter: Aveți unde să țineți marfa? Asta e o problemă.
„Nu, mai ales varza. Este o marfă perisabilă care necesită să stea la o temperatură constantă. La noi la la Lungulețu mulți nu avem așa ceva. Vedeți ce se întâmplă aici, ce mai putem lua astăzi. De mâine încolo nu se știe. A fost chiar foarte bine astăzi. Dacă și săptămâna trecută era la fel, lucrurile stăteau altfel. Astăzi ne ajută și prețul cât de cât. E altfel față de zilele trecute. Săptămâna trecută nu am făcut vânzare pentru că nu știa nimeni că se vor închide piețele și oboarele. Iar clienții care vin aici la noi au venit ca să își facă plinul. Nu știu și ei, săracii, la rândul lor, unde vor vinde. Au aceeași soartă ca și noi.
Rep: Câtă marfă aveți de vânzare?
30 – 40 – 50 de tone, depinde de ce producție se face, îmi explică.
„Am 4 tone de morcov și varză. Cum mai strângem banii să dăm datoriile? Avem datorii la bancă, se revoltă un alt producător.
Și continuă: „Nu am închis deocamdată. Carrefour nu se închide. De ce nu se închide și Carrefour? Sau mall-urile, acolo nu este tot spațiu închis? Intră cineva cu relații și pe alea le lasă să își vândă ăia marfa și țăranii de la Lungulețu nu pot să-și mai vândă marfa. O aruncăm. Unde să o duc? Vine înghețul și se strică. O bag în casă cu mine? Nu am depozit, nu am nimic. Unde să o pun? Unde să pun 3 tone de morcov, 3 de varză, 3 de cartofi? Măsura asta era dată din februarie că cu agricultura nu are treabă nimeni. Agricultura trebuie să meargă. Ce mănâncă cei de al oraș dacă noi nu mai producem în primăvară pentru că nu mai avem fonduri să băgăm în pământ, cei de la bloc ce mănâncă?” se întreabă cu voce apăsată bărbatul.
Ionuț Lăscaie este președintele cooperativei agricole „Produs în Dâmbovița” și ne explică ce soluții așteaptă de la autorități.
Atâta vreme cât îi închizi producătorului șansa de a-și vinde produsele, trebuie să îi oferi subvenție.
Sigur că pe stare de alertă sau de urgență subvențiile pot fi foarte repede aprobate. Norocul nostru este că suntem la sfârșit de sezon și produsele sunt puține.
Dar, totuși, cred că dacă în două, trei săptămâni nu se iau niște decizii radicale în ceea ce privește desfacerea mărfurilor, vor fi probleme.
Una dintre soluții ar fi o discuție urgentă cu retailerii pentru a introduce cât mai repede produsele românești pe rafturi, un colț de raft, jumătate de raft acolo. Să ducem cât mai multe produse românești pe rafturi în supermarketuri” îndeamnă reprezentantul Cooperativei, care e și membru PSD.
Nu foarte departe de locul în care marfa se calculează în tone, la Târgul săptămânal din localitate mai exact, găsim foarte mulți polițiști care controleaza vânzătorii.
Micii sfârâie pe grătare, ai zice că e rost de voie bună. În realitate, în aer plutește însă neliniștea și nervozitatea. Mult prea multe controale și nu este foarte clar care va fi soarta târgului.
Oamenii au citit ordonanța și au ascultat declarațiile, dar lucrurile tot nu sunt clare. Într-un final, un telefon venit de la prefect lămurește lucrurile: de duminica viitoare nu mai au voie acolo decât cei care vând produse agroalimentare. Vestea pică ca un trăznet pe cei care participă la aceste târguri special pentru localnici. Pe ei nimeni nu i-a luat în calcul, iar oamenii nu întârzie să-și exprime nemulțumirea.
„Noi altceva nu știm să facem. Noi de acum încolo ce-o să fim? Nici șomeri, nici nimic… Ce o să facem? Avem copilul la școală. Ne afectează foarte tare” explică una dintre vânzătoare. Nu e producător local așa că lasă din preț ca să scape de marfă. Lângă ea, un bărbat îi îndeasă unei bătrâne într-o pungă ultimele boabe din ce a fost un morman de struguri.
Pomană.
„O să ne distrugă pe noi, cei cu firmele astea mici. Din ce am înțeles pe ei, pe cei cu produse agroalimentare i-au lăsat, îmi spune un bărbat care vinde de toate într-o dubă: de la lopeți, pâna la cauciucuri și lanțuri de biciclete.
„Pot să vină numai ăia cu legume fructe și la noi e corona? La noi e, la ăia nu e. Cum vi se pare? Am de plătit gaze, am de platit lumină, am de plătit apă. Astea vin. Niciunul nu se scade de la facturi. Ar trebui să nu mai plătim. Să nu mai plătim, se agită lângă el o femeie, care vinde cizme de cauciuc, ursuleți de pluș și colanți groși.
„De ce ne închid pe noi care suntem în aer liber, dar pariurile nu se închid? Pariurile, amanetele, o completează cei din jur.
Supărarea e din ce în ce mai mare, în târg nu mai vezi picior de polițist.
Și-au terminat treaba și au plecat.
„Lași Carrefour, lași Lidl și ne închizi pe noi? Mafioții dracu! înjură cu năduf un alt vânzător.
„Sunt șmecheri de ăia mari. Aici sunt țărani.
Rep: Așa ziceți? Aici găsim țăranul?
„Aici găsim țăranul. Omul își vinde varza și cartoful, vai de capul lor cu prețul la care le-au vândut. Și noi suntem pe lângă dânșii ca să trăim. Asta este.
Târgurile astea ne sunt de mare folos. Toate orașele au fost sufocate de Profi, Mega, Lidl, unde banii se duc afară. Noi, negustorii mici a trebuit să ne luăm mașinile, taraba și să umblăm prin sate ca să putem să supraviețuim. Înțelegeți? Asta e problema. Iar aceste târguri ne sunt de mare folos. Cei care vând haine sunt oameni care nu au altă sursă de venit. Din asta trăiesc. Soț și soție din asta trăiesc ei efectiv, ne povestește o doamnă care vinde produse de patiserie.
„La ei (nr. la Lungulețu) sunt două perioade. O perioadă e când scot cartofii. De 21 de ani fac acest târg. Au scos cartofii, dar i-au vândut la lucru de nimic, la preț de 30 – 40 de bani. Vin ambulanții, samsarii, cum le zic, care au ocupat toate piețele. Ei nu au loc unde să meargă în nicio piață. Acum al doilea val la ei, ca să poată să supraviețuiască, e varza.
Și asta pleacă de aici cu 40 – 50 de bani, iar în piețele românești ajunge cu 1 leu – 1.5 lei. E ceva strigător la cer. Sunt disperați. Sunt oameni care până la ora asta nu și-au plătit facturile, nu și-au luat lemne de iarnă pentru că nu au avut din ce, doamnă. E teroare. Automat, nefiind bani la ei, nici la noi nu sunt, la cei care ne chinuim pe aici, pe lângă ei.
Și domnul Orban, când a venit în comuna alăturată, ne-a promis că pe noi o să ne protejeze cât de cât. A fost până în alegeri în piața din Brezoaiele, comuna alăturată, care tot cu varză și cartofi se ocupă.
Ăștia mici suntem cei mai serioși plătitori de taxe și impozite. Suntem cei mai serioși în privința calității pentru că trebuie să ne vindem marfa de calitate bună ca să luptăm cu supermarketurile. În al doilea rând, pe noi sunt controalele. Vă spun, vineri, la Corbii Mari… E posibil așa ceva? Au venit 30 de polițiști și jandarmi peste noi. Suntem infractori? E ceva de groază, nu știu ce va ieși. Eu vă spun, joi seară când a ieșit domnul președinte Iohannis pe post, nu am putut să mai dorm. Mă gândeam că iar îmi trimit personalul în șomaj tehnic. Acum în plină iarnă? Din ce trăiesc? Și ei, și eu?
